Tags

, , ,

Sursa foto

Estetica de la baza companiei de balet

În compania de balet Les Ballets Russes, Diaghilev urmărește o estetică ce a stat și la baza revistei sale, Mir Iskustva (Lumea Artei), prima revistă dedicată artelor, din Rusia. Această estetică propusă era: uniunea artelor ca muzica, pictura și coregrafia, cu scopul de a crea spectacol. În aceste condiții, meritele unui balet reușit aparținea, în mod egal, coregrafului, compozitorului, pictorului și creatorului de vestimentație, și dansatorilor. Diaghilev, pentru manifestarea tuturor acestor arte, alege cei mai buni oameni din domeniu. Sau, daca nu ajungeau să-și dezvolte talentul, el știa cum să-i educe și să `profite` de talentul lor. De exemplu, Stravinsky nu era cunoscut înainte să compună pentru Diaghilev, toți coregrafii se aflau la început de drum; nu se știe dacă era ceva în aerul companiei care încuraja talentul, cert e că majoritatea operelor de artă ieșite din această companie au avut un impact senzațional în Occident.

Opera de artă totală: Petrushka

Revenind la Fokine, acesta creează, vorbind de aportul coregrafic, opera de artă totală: Petrushka. Rolul principal este făcut într-un mod maiestuos de Nijinsky, cel pentru care coregraful a creat mai multe roluri. Acest rol, alegorie a vieții dansatorului, prezenta personajul unei păpuși, utilizată în spectacole, alături de încă trei personaje. Petrushka suferă din cauza balerinei, care nu se îndrăgostește de el, și din cauza Magului, care avea control total asupra vieții lui. Machiajul ne dezvăluie un personaj tragic, patetic, sfâșiat de durere, umilit, gelos, plin de ură, etc. Romola, soția lui Nijinsky, spune că acesta a fost rolul preferat al lui Nijinsky, și cu fiecare reprezentație, dansatorul suferea mai mult, influențat fiind de rol. Inclusiv Fokine este impresionat de schimbarea lui Nijinsky, folosind acel machiaj, dar și de capacitatea lui extraordinară de a intra în rol, la doar douăzeci și unu de ani. Toată lumea știa că, atunci când intra pe scenă, Nijinsky se transforma extraordinar de bine în personajul pe care urma să-l interpreteze. Nimeni nu înțelegea cum un băiat timid, aflat sub influența totală a celorlalți, putea să se schimbe total odată cu interpretarea unui rol.

Critica despre Petrushka

Emile Henriot: Les Ballets Russes au fost hrană pentru spirit, triumful unității, legea creației clasice.

Valentine Hugo: Petrushka este opera de artă absolută.

Alexandre Benois: Nijinsky dă viață unui personaj trist, tragic, fără să se ajute excesiv de machiaj, așa cum s-au ajutat cei care au avut acest rol, după el. Lui îi atribuim paternitatea rolului.

Jacques Riviere: Petrushka avea esența coregrafiei baletului Sacre du printemps. Este clar că Nijinsky a colaborat la coregrafie.

Mai mulți au afirmat că, într-adevăr, Nijinsky a colaborat la coregrafia personajelor sale din Petrushka și din Spectre de la rose, balete care l-au consacrat și reprezintă esența personalității lui. În 1912, Nijinsky face prima sa coregrafie în companie, iar Fokine nu poate suporta succesul lui. Nici când crea special pentru el, Fokine nu era mulțumit, pentru că lui îi plăceau mai mult rolurile pentru balerine, însă din ordinul lui Diaghilev, introduce figura masculină în balete. Fokine părăsește compania, simțindu-se neprivilegiat. Va reveni după ce Nijinsky este concediat, la rugămințile lui Diaghilev.

Marc Faivre: Nijinsky. El payaso de Dios.

Din păcate, există doar fotografii de studio cu Nijinsky în acest balet. Însă, cine mai bine ca Nureyev putea să interpreteze rolurile lui? Vă las o parte din balet, producție din 1976.