Tags

, , , , , , , , , ,

Rudolf Nureyev și-a făcut debutul la Paris, Palais Garnier, pe 19 mai 1961, în rolul lui Solor din La Bayadère, alături de Olga Moiseyeva. Tot alături de Moiseyeva a dansat și în 1959, cânt trebuia să debuteze cu Dudinskaya pe scena de la Kirov.

La început

În dimineața spectacolului, Dudinskaya l-a sunat să-i spună că trebuie să anuleze reprezentația pentru că s-a tăiat la deget în timp ce curăța legume, dar Nureyev a țipat disperat că nu poate să anuleze, pentru că părinții lui au venit special de la Ufa ca să-l vadă dansând. Seara a dansat alături de Olga Moiseyeva, fără nicio repetiție cu ea.

Debutul de la Paris a fost plin de glorie și admirație, publicul îndrăgostindu-se din primul moment de el. La acea vreme, La Bayadère nu ajunsese în Vest; era o producție din U.R.S.S., alcătuită dintr-un singur act (III), Regatul Umbrelor, despre care Nureyev credea că este opera maestră a lui Petipa.

Un destin scris

În 1989, în urma unei vizite la Leningrad, Nureyev obține o fotocopie a partiturii originale a lui Minkus. Deși sănătatea i-a pus piedici, a lucrat la descifrarea partiturii, care era într-o stare proastă de degradare, alături de directorul de orchestră și compozitorul englez, John Lanchbery. Cele 4 acte originale nu au mai fost dansate dinainte de Revoluția Rusă, iar Nureyev se gândea că va pune în scenă baletul complet. S-a implicat total în acest proiect, dorindu-și să ducă la bun sfârșit ceea ce și-a propus. Din cauza evoluției bolii suferea pierderi de memorie, de aceea Ninel Kurgapkina vine din Rusia, special să-l ajute. Se folosesc de notițele lui Petipa și de originalul lui Minkus, însă, proiectul nu se finalizează după dorința lui Nureyev, din cauza problemelor de sănătate și a altor motive tehnice. În final, reușește să pună în scenă doar 3 acte; Nureyev are ca referință versiunea Kirov pentru actul III, Regatul umbrelor. La Bayadère este sinteza unui balet ce aparține mai multor generații de balerini și coregrafi de la Kirov, suferind adăugiri și revizuiri pe parcursul a mai bine de 100 de ani.

La final

Spectacolul La Bayadère este simbolul unei vieți devotate dansului. Rudolf Nureyev, în ciuda problemelor de sănătate, a lucrat la acest balet și a asistat la repetiții până în seara premierei de pe 8 octombrie 1992, de la Palais Garnier. La final, cortina a fost ridicată doar pentru el; era îmbrăcat de gală, cu o eșarfă roșie în jurul taliei, alături de Isabelle Guérin, Laurent Hilaire și Elisabeth Platel. Publicul a avut un moment de ezitare la vederea acestui brav și ilustru bărbat, vizibil slăbit, însă demn în fața bolii. S-a ridicat și a izbucnit în aplauze înțelegând că era ultima oară când Rudolf Nureyev apărea pe scenă. În urmă cu mai bine de 30 de ani, Nureyev avea prima reprezentație pe aceeași scenă. Și-a împlinit destinul și s-a întors să-și ia adio, lăsând ca testament ultima sa producție, La Bayadère. După 3 luni de la premieră, Nureyev moare la Paris.

Premiera La Bayadère 1992, Paris, Palais Garnier.

Decoruri. Ezio Frigerio

Costume. Franca Squarciapino

Isabelle Guérin – Nikiya

Laurent Hilaire – Solor

Elizabeth Platel – Gamzatti

Baletul a avut 15 reprezentații între 8 și 31 octombrie, 1992.

Surse foto și text: Revista Danza Ballet, numărul 4, iunie 2012

Nureyev Official Website

Puteți urmări online înregistrarea baletului din seara premierei: La Bayadère 1992