Tags

, , , , , , , , , , , , ,

La începutul anului 2012, Sergei Polunin se bucura de o carieră strălucită ca ‘principal dancer’ la Royal Ballet, cu doar 21 de ani. Dintr-o dată, balerinul renunță la tot. Biografa lui Rudolf Nureyev, Julie Kavanagh, merge la Kiev și la Moscova pentru a vorbi cu el, părinții și mentorii lui, povestind totul într-un reportaj pentru revista Intelligent Life.

Pe 24 ianuarie, 2012, Polunin ”s-a trezit bine” și a mers la Royal Opera House, unde urma să-și petreacă toată ziua cu repetițiile pentru duetul din ”The Dream”, alături de balerina româncă Alina Cojocaru. Trebuia să-și facă debutul ca Oberon în creația lui Anthony Dowell. Polunin nu se simțea prea bine după despărțirea de balerina Helen Crawford: ”era a doua zi după despărțire și asta m-a lovit dintr-o dată. Eram de doi ani împreună și chiar ma obișnuisem cu ea”. Starea de spirit nu-l ajuta deloc la repetiții, iar Alina Cojocaru i-a spus clar că nu se implică suficient. ”M-am gândit, încă un cuvânt și plec. Am încercat să fiu tare și să nu plâng, dar apoi mi-am pierdut capul”. Polunin anunță dintr-o dată că pleacă, Dowell crezând că din sala de repetiție, și nu din Royal Ballet. Pentru companie a fost o lovitură puternică, după ce ”a crescut” un copil atât de talentat, pe care l-a promovat ca principal dancer la 19 ani, dându-i roluri la care colegii lui nici nu visau. Un balerin ca Poluni apare o dată la 20 sau 30 de ani; la vârsta de 13 ani, avea un potențial atât de mare încât profesorul lui se așeza pe scaun și îl studia în timpul lecțiilor. Îi spunea: ”Sergei, arată-le cum se face un ‘rond de jambe’!” Mișcările lui erau fotografii de pus în ramă, perfecțiunea întruchipată. Polunin moștenește cele două stele ale baletului, Nureyev și Baryshnikov: sălbăticia feroce a lui Nureyev și perfecțiunea tehnică a lui Baryshnikov, adăugând masculinitatea juvenilă proprie. Cu doar 22 de ani, Polunin este cea mai tânără celebritate al uneia dintre cele mai bune companii din lume. Ajunge faimos în America prin intermediul a Huffington Post, New York Times și Daily Beast, la doar câteva zile de la părăsirea companiei Royal Ballet.

Demisia de la Royal Ballet

Polunin a căutat-o pe Monica Mason, directoarea Royal Ballet, așteptând timp de trei ore fără niciun rezultat. Ideea de a părăsi compania îl bântuia de câteva luni, iar conducerea cunoștea această problemă. Mama lui i-a spus că dacă Royal Ballet îl valorează cu adevărat ar trebui să-i dea o viză permanentă și un apartament. Avea multe invitații din afară, însă nu putea să le onoreze din cauza repertoriului aglomerat de la ROH. A mai vrut să demisioneze cu un an în urmă, însă compania i-a urcat salariul și i-a promis că se va aranja ca să apară în filme, ceea ce își dorea foarte mult. Polunin se temea că nu-l vor lăsa să plece, așa că le-a spus că vrea să renunțe la dans pentru totdeauna, sătul de această lume în care l-au împins de la vârsta de 3 ani. Monica Mason spune că ”Sergei este foarte misterios și greu de citit. Nu cere sfaturi și nu permite oamenilor să se apropie de el. Cu toate acestea e adorabil, educat, amabil și gentil”. Numai că Polunin este foarte impulsiv și tot ce a urmărit Monica Mason a fost să-l țină în birou și să încerce să-l calmeze: ”Talentul lui nu e ceva obișnuit și oricine ar fi făcut orice ca să încerce să-l păstreze”. Balerinul s-a menținut ferm de această dată și a plecat, simțindu-se liber, cu un plan de rezervă: să ajungă la American Ballet Theatre, unde sezoanele de balet sunt scurte și i-ar permite să câștige bani peste tot în lume. A părăsit biroul directoarei și s-a întors în camera pe care o împărțea cu balerinul Jade Hale-Christof. Nesiguranța a început să-l macine, dar după două ore primea un mesaj de la fostul directorul al Teatrului Bolshoi, Aleksei Ratmansky, în prezent coregraf la ABT, cu știrea oficială emisă de companie: ”Principal Sergei Polunin a demisionat de la Royal Ballet, cu efect imediat”. În acea noapte telefonul lui a sunat încontinuu, a primit sute de mesaje, tweets și e-mailuri. Abia după o săptămână l-a sunat pe Aleksei Ratmansky, preluând și apelul lui Ivan Putrov, organizatorul programului Men in Motion, în care trebuia să apară Polunin. Cu 10 ani mai mare, Putrov, fost principal dancer la Royal, era ca un mentor pentru Polunin; au studiat amândoi la Kiev, iar când Polunin se întorcea în oraș își petreceau după-amiezile împreună.

Ivan Putrov și Sergei Polunin, două generații de balerini

Julie Kavanagh s-a întâlnit cu cei doi pentru un interviu. Putrov a comandat paste și un pahar de vin, iar Polunin o brownie cu ciocolată și o bere. Discutau amândoi despre rolul Romeo și Polunin s-a simțit ușurat că nu trebuie să-l facă: ”el (Romeo) nu e ca mine, este romantic și insipid”. Putrov a replicat: ”eu cred că e foarte puternic, poate caută ceva ce încă nu a găsit”. Putrov era suficient de matur ca să vadă că un artist poate adapta un rol la personalitatea lui. Era un vânător vorace de cărți și cultură londoneze, dar Polunin, în ciuda recomandărilor, niciodată nu s-a interesat decât de producții de la Hollywood și muzica lui Jay-Z. O altă diferență între cei doi era relația cu familia. Putrov o vede aproape zilnic pe mama lui, inclusiv ia laptopul la repetiții ca să-l vadă pe Skype și să-l corecteze. Mama lui Polunin nu l-a văzut pe scenă de când era mic și află detalii despre cariera fiului ei de pe internet, de la fani. J. Kavanagh urma să o viziteze pe mama lui pentru interviu în ziua ei de naștere, iar Polunin a scos câteva bancnote ca să i le dea cadou. Ziarista i-a sugerat să cumpere o felicitare, dar Polunin a refuzat ideea, spunând că îl obligau să le deseneze când era copil și că nu mai are de gând să facă astfel de eforturi.

Va urma.

Sursa foto și text: Julie Kavanagh în revista Intelligent Life