Tags

, , , ,

Alin Gheorghiu, șeful Companiei de Balet ONB, vorbește, într-un interviu pentru Adevărul Literar Artistic, despre situația din prezent a Operei și problemele pe care le înfruntă în funcționare.

Nu este ceva nou faptul că Opera se găsește într-o dificilă situație financiară, ceea ce afectează oferta culturală pentru publicul ei. Funcționează din 1953 și totul este vechi în cladire: calorifere, instalație electrică; Alin Gheorghiu spune că ”totul este înfundat, plouă în scenă și e mucegai”. Cum bugetul alocat instituției este din ce în ce mai mic, se apelează la autofinanțare din încasări, ceea ce presupune tăierea de pe listă a primelor sau organizarea turneelor. Din cauza lipsei de bani, Compania de Balet a avut anul trecut o singură premieră. Dorința companiei este de a pune în scenă spectacolul ”Lacul Lebedelor”, dar costul producției este imens.

Teatrul este ales înaintea baletului sau a operei

Pe de altă parte, teatrul s-a bucurat de un succes mai mare în ultimii ani la noi în țară, în comparație cu opera și baletul. Publicul nu este la fel de pregătit pentru a înțelege baletul și opera, explică Alin Gheorghiu: ”întotdeauna teatrul şi cuvântul au fost mult mai penetrante. Teatrul (cuvântul) ajunge la sufletul omului mult mai repede, pe când în cazul baletului, al operei, trebuie să cunoşti un anumit limbaj. Trebuie să ştii, să ai o anumită cultură a limbajului coregrafic; părerea mea e că baletul nu este pentru oricine”.

Cât căștigă un balerin român

Meseria de balerin în România anului 2012 este una care implică eforturi și sacrificii enorme, iar salariile sunt rușinos de mici. Un balerin câștigă între 700-800, mergând până la 1.200-1.500 de lei: ”dacă nu ai bani, nu poţi produce premiere noi, nu ai costume în care să te simţi şi să arăţi bine, nu poţi să ai decoruri frumoase. Dacă nu atragi cu lucruri noi, nu vine public şi nu poţi să-ţi desfăşori corect activitatea. Nu poţi să-ţi cumperi medicamente dacă ai dureri sau dacă trebuie să faci un tratament”, declară Alin Gheorghiu.

”Opera nu are voie să-și facă publicitate prea mare”

Dorința instituției este atragerea publicului, însă, conform spuselor lui Alin Gheorghiu, Ministerul Culturii nu permite Operei să-și facă publicitate mare, din motive care nu sunt foarte clare. Și dacă Opera nu are voie să-și facă publicitate, încearcă să atragă publicul prin calitate.

Dar dacă publicul nu știe ce e aceea calitate, cum poti să-l atragi tocmai prin ce nu cunoaște? Mai ales publicul tânăr, care se presupune că ar trebui ”să aibă o anumită cultură a limbajului coregrafic”, și în condițiile în care ”baletul nu este pentru oricine”.

Opera își dorește de asemenea, să deschidă o Academie de Balet proprie, unde pe viitor să poată preda balerinii care nu mai dansează.

Opera de altădată

În ochii lui Alin Gheorghiu, copil dintr-o familie de artiști (mama pictoriță, tatăl balerin), tot ce însemna Opera în trecut conducea către înălțător: ”toate spectacolele erau superbe și grandioase”, spune el. În prezent s-a schimbat energia tuturor celor care lucrează în instituție, iar Revoluția a lăsat urme. Implicarea și pasiunea există și acum, susținute însă de o tehnicizare foarte mare, care lasă pe planul doi partea artistică, emoția și modul de a transmite. Pentru Alin Gheorghiu balanța perfecțiunii unui dansator înseamnă latură artistică 50% , tehnică 50%. Această balanță este azi ruptă, remarcă șeful Companiei de Balet.

Dansul în opinia lui Alin Gheorghiu – cele mai frumoase cuvinte

Alin Gheorghiu: ”Dansul, mişcarea sunt o expresie a ceea ce trezeşte muzica în tine. De ce ajungi să dansezi? Când asculţi o muzică frumoasă, care-ţi spune ceva şi care te face, dintr-o poziţie nemişcată, să te mişti. Asta înseamnă că muzica respectivă –  care poate fi un val, o pasăre, o tobă, o orchestră sau chiar o muzică interioară, ca în dansul contemporan – te face să te exprimi. Dansul este mai subtil şi cuprinde toate artele… Iar pe scenă trebuie să ai o memorie de elefant. Şi, faţă de teatru, nu-ţi suflă nimeni din cuşca sufleurului. Este cea mai complicată şi matură dintre toate artele. Pentru că moare în secunda în care a fost creată. Nu o poţi duce la desăvârşire, dar dacă nu te antrenezi la fel mâine şi poimâine, poţi să cazi în fund şi distrugi tot. O dată dacă ai greşit, s-a terminat. Impactul greşelii e foarte puternic şi creează şoc. Iar revenirea este extrem de grea”.

Sentimentul de frică pe scenă

Un balerin este cuprins de sentimentul de frică pe scenă: ”Sentimentul ăsta de a dansa într-un hău imens, negru, unde nu vezi nimic şi nu ştii unde eşti te face să-ţi doreşti să fii foarte cerebral. Şi sute de ochi aţintiţi asupra ta, care îţi vânează orice greşeală. Însă, dacă eşti foarte cerebral şi-ţi controlezi perfect mişcările, atunci ţi se taie sentimentul abandonării, al pasiunii totale. Şi nu mai dansezi cu risc, dansezi egal. Corect, cinstit, nu greşeşti… Şi publicul vede acelaşi lucru”, spune Alin Gheorghiu, pentru care baletul este o modalitate de a trăi.

Puteți găsi interviul pe site-ul Adevărului Literar și Artistic.

Sursa foto: Facebook Alin Gheorghiu.