Tags

, , , , , , , , ,

Copilăria

După ce Polunin a plecat în 2003 la Londra, Galina, mama acestuia, a rămas la Kiev într-o mare depresie. Nu simte amărăciune pentru că nu împarte succesul cu fiul ei, chiar dacă visele pe care le avea pentru el i s-au întors împotrivă, dar ochii i se umplu de lacrimi când spune: ”El își amintește de severitatea mea”. Acum lucrează la garderoba de la operă, consolată de albume de fotografii și filmulețe cu Polunin de când era copil. S-a născut la Kherson, în 1989, un bebeluș foarte energic, care dormea puțin, mergea de la 10 luni, era foarte flexibil și nu stătea niciodată în același loc: ”Sereja era ca Superman”, spune Galina, ”obișnuia să se cațere pe peretele din hol ca să se arunce apoi în canapea”. A avut prima lecție de balet la trei ani și a mers doar câteva săptămâni, din cauza răcelii din acea iarnă, pe care a luat-o așteptând autobuzul. După un an a fost ales pentru gimnastică, antrenat chiar de mama lui pentru examenul de admitere. Sergei pleca la școală la 8 dimineața și după amiază rămânea la gimnastică până la 6 seara. Uneori, când ajungea acasă, cădea lat de oboseală. Galina cumpăra caviar roșu, doar pentru Sereja, ca să prindă forță. În filmulețele de la gimnastică, Sergei are doar șapte ani, este foarte slab, iar postura înnăscută de balerin îl diferențiază între 25 de copii. În ciuda talentului său și spre disperarea Galinei, spunea întotdeauna ”nu”, când venea vorba de competiții: ”le uram; sentimentul de presiune și mama mea privindu-mă, ca apoi să mă certe că nu am fost suficient de serios”. La opt ani s-a îmbolnăvit de pneumonie, iar medicii au spus că va muri. Mama lui a încercat tot ce se poate ca să-l țină în viață, iar în ultimă fază a mers la un tractorist care spunea că are puteri supranaturale, în urma loviturii unui fulger. Timp de o săptămână i-a făcut masaje cu ouă pe tot corpul și a fost vindecat. S-a întors la gimnastică, dar timpul pierdut a făcut ca și cei mai slabi colegi ai lui să devină cei mai buni, în comparație cu el. Văzându-l demoralizat, mama lui l-a dus din nou la balet. Galina Ivanova, profesoara lui de balet spune că antrenamentul de gimnastică era vizibil acum: era flexibil, avea picioarele puternice și era foarte disciplinat. Cu o seară înainte de prima audiție, Sergei nu a dormit deloc, ci a repetat toată noaptea exercițiul. Tatyana Mikhailovna Martynenka, membru în comisie, spune: ”Când Sergei a început să danseze pe aria lui Pavarotti a fost ceva incredibil. Avea un sentiment muzical extraordinar și o coordonare nemaipomenită. A fost prima dată când am văzut un copil așa talentat și aveam lacrimi în ochi în timp ce-l urmăream”. Odată admis la școala de la Kiev, Galina nu s-a dezlipit de fiul ei. Adesea mergea la repetiții, și chiar dacă nu avea habar de balet, simțea când Sergei nu dădea tot și îl certa. Dacă Polunin nu era cel mai bun la cursuri, în sala de balet era vedetă. Eduard Borisovich, profesorul lui, spunea că ”baletul nu e meserie pentru bărbați, cu excepția prim-balerinilor”. Profesorul îi trata cu rigoare și sadism, dar cum Sergei era cel mai bun, nu avea probleme. A primit cinci puncte din cinci, iar Tatyana Mikhailovna, profesoara fetelor, îl alegea mereu pentru parteneriat. Avea întotdeauna rolurile cele mai bune și rămânea să repete până seara târziu, la 10. La una dintre reprezentații, tatăl lui Ivan Putrov i-a spus mamei lui Sergei că fiul lui a dansat același spectacol acum 10 ani, iar acum era la Covent Garden. Sergei crede că așa i-a venit mamei lui ideea de a trimite fotografii și filmulețe la școala Royal Ballet, iar în iarna lui 2003 a primit o invitație pentru audiție. La audiție, dinainte să facă un plié, directoarea Gailene Stock știa că e luat. Pregătirea lui pentru balet era așa bună, încât a fost pus alături de colegi cu doi ani mai mare ca el, și nu avea teme pentru că nu vorbea suficient engleza, așa că dedica dublul timp baletului. În timp ce colegii lui mâncau, el se încălzea și repeta, uitându-se la Baryshnikov în Don Quijote și Vasiliev în Spartacus, învățând pașii secvență cu secvență. Era admirat de toți, iar stilul lui era plăcut tuturor.

În 2008 se mută la școala de seniori, în Covent Garden, unde trebuia să rămână doi ani și jumătate în loc de unul, pentru că era minor. Avea probleme pentru pas de deux, iar fetele detestau să-l aibă ca partener; nu avea suficientă forță, întâmpina dificultăți cu viteza pașilor și nu arăta niciun entuziasm pentru dansul contemporan. Îl interesau doar variațiile clasice pe care le repeta singur, după ce toată lumea pleca. În ultimele șase luni de studii, Sergei s-a mutat într-un apartament cu alți colegi, unde a ajuns să trăiască în mizerie. Peste tot era mâncare congelată plină de furnici, curse pentru gândaci, șoareci și chiar un șobolan. Colegii lui au plecat pentru că nu puteau suporta, dar Polunin se justifică prin iubirea față de natură. În acea perioadă s-a apucat și de droguri, lipsind de la lecția de dimineață. Nu au fost efecte vizibile în evoluția lui ca balerin și a rămas până la absolvire. A fost steaua spectacolului cu solo-ul din Corsarul, simbolul lui Nureyev. Colegul lui de clasă italian a avut 22 de invitați, dar pentu Sergei nu a venit nimeni din Ucraina. El spunea că nu-i pasă, dar în acea seară a luat ketamină, un tranchilizant pentru cai, foarte periculos, care poate ”calma” emoțional sau fizic, ceea ce ar fi un coșmar pentru un balerin.

Colaborarea cu Royal Ballet

Odată intrat în companie în 2007, Polunin a fost avansat cu viteză maximă. A apărut prima dată în La Bayadere ținând o lance în mână, iar câteva săptămâni mai târziu făcea Idolul de Bronz; peste un an era deja principal dancer. Polunin avea o prezență fizică așa impunătoare, încât impresiona doar stând nemișcat. În 2011 i s-au dat șase mari roluri principale, fără să aibă timp să exploreze personaje și să descopere detalii ale pașilor.

Cele mai frumoase amintiri din copilărie sunt de când avea doi ani, când îl plimbau în căruț băieții din parc și-l lăsau să se joace cu pistoalele lor. Acum este asociat cu un prieten într-un magazin de tatuaje, iar corpul lui e plin de tatuaje: cuvinte, trimiteri la iconuri ca James Dean și Heath Ledger, un crucifix, un lup, urme ale unor gheare de tigru, pe care și le-a făcut chiar el. Fără niciun chef de a participa la studiile matinale ale companiei, Polunin se încălzea într-o baie pentru invalizi din Opera House, având astfel o jumătate de oră în plus pentru a dormi. La lecții abia avea chef să sară, ajungea târziu la repetiții, și nu dădea nici 20% din randamentul lui. Tamara Rojo spune că niciodată nu punea bază pe el, nu dormea și era mereu obosit. Însă pe scenă merita tot efortul, acolo dădea tot.

Va urma.

Sursa foto și text: Julie Kavanagh în revista Intelligent Life