Tags

, , ,

“Aș dori să transmit tinerilor dansatori cu toată forța sentimentelor mele de bine și frumos acea pasiune dusă până la fanatism care mă contopea cu sala de studii și repetiții, încât renunțam la multe distracții și chiar la mici tentații sentimentale. Lumea cunoaște prea puțin din munca noastră, în care fiecare mișcare se repetă până la istovire, în care măiestria se câștigă printr-un efort suprem, în care fiecare spectacol, chiar dacă l-ai dansat de zeci de ori, îl repeți fără menajamente, cu partenerul, zile în șir. Baletul înseamnă educație a voinței, perseverență, demnitate și noblețe de spirit. Chiar când ajungi în vârful piramidei, înconjurat de laude și onoruri, trebuie să muncești fără preget, să duci o viață echilibrată, rațională. Dulciurile m-au fascinat, dar de câte ori nu am înghițit în sec ca să nu depășesc greutatea, care trebuie să fie sub a unei persoane obișnuite. Am fost prima promoție care învățase această meserie într-o școală, cu profesori, programă analitică, cultură generală și de specialitate, deși fără un sediu adecvat. Nu cred că un adevărat artist poate afirma că a realizat totul într-o carieră, chiar dacă ea ar număra zece decenii. Dorința de perfecțiune, de a te depăși, de a dezvălui fațete neștiute nu trebuie să înceteze niciodată.

Mărturisesc în fața spectatorilor și cititorilor că în toată cariera mea artistică m-am bucurat de o performanță fizică proverbială pe care aș dori-o multor tineri care mă vor urma. Am avut totuși și accidente inerente profesiunii. Ultimele două au fost accidente serioase, produse în scenă, dar pe spectatori nu i-am făcut să simtă nimic din durerea și teama pe care le încercam. Am suferit o ruptură de ligament la o gleznă, provocată de o mică neatenție a partenerului, care făcându-mă să zbor la o figură aeriană nu m-a prins la aterizare în momentul oportun. De aici ruptura de ligament. Culmea ese că acel spectacol, Don Quijote, a fost unul dintre cele mai bune, din cate îmi amintesc. Al doilea accident l-am avut cu același spectacol, de data aceasta în Italia. Un grand jeteé exaltat, fără control, mai spectaculos decât mi-aș fi închipuit, dar scump plătit cu o ruptură de capsulă articulară la genunchi… După cinci ani de suferință, în care nu am încetat să dansez, am decis să-mi răresc aparițiile.”

Interviu cu prim-balerina Operei Naţionale Bucureşti Ileana Iliescu, din volumul Paravan cu irişi (vol. 1), autor Lucian Cursaru, Editura Muzicală, Bucureşti, 1984, preluat de pe site-ul Balet la superlativ.

Va urma.