Tags

, , , ,

teatrul alcala madrid

Tradiția dintr-un teatru spaniol

Aseară am mers să văd Spărgătorul de nuci la  Teatrul Alcala din Madrid. Într-un oraș atât de mare există un număr la fel de mare de teatre, dar ce le lipsește cu desăvârșire este tradiția. Adică, dacă mergem la Teatrul Național București știm sigur ce fel de spectacole găsim, dacă mergem la Operă sau la Teatrul ACT, la fel. Dacă mergem într-un teatru din Madrid nu știm sigur ce găsim, într-un sezon putem vedea balet, în următorul teatru sau musicaluri. Nu pot să înțeleg exact modul în care funcționează un teatru de aici, dar știu sigur că nu au angajați constant care să prezinte un gen de spectacole în fiecare stagiune. Se pot numi clădiri, închiriate în fiecare sezon pentru un anumit tip de spectacol. În acest sezon, Teatrul Alcala a fost închiriat spre desfășurarea spectacolelor companiei ruse de balet.

baletul imperial rus

Ce nemulțumiri poți avea când vezi o companie în turneu

Și vă povesteam în articolul de ieri că nu merg cu mari așteptări la balet pentru că știu ce înseamnă un turneu. Și a însemnat următoarele: lipsa orchestrei, lipsa unor costume frumoase, lipsa unui număr mare de balerini pe scenă, lipsa decorului și nu știu ce aș mai putea menționa, pentru că deja am spus multe. Luându-le pe rând, lipsa orchestrei se justifică prin suma de bani foarte mare pe care ar fi plătit-o compania să o aducă din Rusia. Normal ar fi ca teatrul să împrumute orchestra companiei ruse, dar cum nu are tradiție, nu se știe dacă are așa ceva. Iar ca să angajeze una în Madrid i-ar fi costat destul de mult. Așa de mult, încât profesora mea de balet de aici mi-a spus că, atunci când aveau spectacole, aduceau orchestre din România sau Bulgaria, pentru că le plăteau foarte puțin.

Costumele foarte urâte; cum o companie pleacă în turneu cu un spectacol care umple calendarul în această perioadă, au luat costumele cele mai vechi și urâte din teatru, și bănuiesc că nu erau doar din Spărgător, pentru că, în actul 2, balerinele au apărut cu tutu-uri pline de floricele vesele care nu aminteau deloc de iarnă. Lipsa balerinilor se înțelege fiind turneu, în plus, și copiii din balet erau împumutați de la vreo școală din Madrid. După primul act s-au așezat toți cuminței la câteva scaune de noi. Făceau o atmosferă frumoasă aplaudând și mi-au amintit de cei de la Floria Capsali care se manifestau asemănător la fiecare spectacol de la Operă. Interpretarea a fost mediocră, dar nu vă imaginați că publicul spaniol cunoaște baletul bun. Tocmai de aceea, în fiecare an rușii își fac veacul prin teatrele spaniole și li se cumpără biletele pentru faima numelui. Am avut aceeași experiență și anul trecut, cu aceeași companie, pe care am văzut-o în Lacul Lebedelor. Am repetat doar de dorul de a merge la balet. La finalul spectacolului, o rusoaică și-a așezat măsuța cu dvd-uri alături de ieșirea din teatru și le vindea la 25€ bucata, în ofertă.