Tags

, , , , , , , , , , , ,

Corina TudosanuPe Corina am remarcat-o la premiera spectacolului Falling Angels, în anul 2011. Mi s-a părut foarte expresivă, implicată pe scenă, trăind acel spectacol plină de însuflețire. Balerina a început să studieze la Floria Capsali în 1995, a urmat Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografie, Secţia Coregrafie, iar în prezent studiază Dreptul. A participat la concursuri, olimpiade, festivaluri de dans și este angajată a ONB din 2005, anul absolvirii liceului de coregrafie. Este profesor de dans tematic în cadrul unei grădinițe, membru Fondator al Asociaţiei Kidsart, managerul unui proiect de artă pentru cei mici şi al unui program social.

Le Ballet: Cum ai ajuns să faci balet?

Corina Tudosanu: Trebuie să recunosc că nu mă încadrez în tiparele celor care au urmărit spectacole de balet şi au dansat de la vârsta de 3 ani.  Toate fetiţele debutează în lumea dansului la vârste fragede, pe scena improvizată în sufragerie, sub privirile admirative ale părinţilor. Cred că şi eu am exersat mersul pe vârful picioarelor şi piruetele pline de graţia vârstei, dar nu era un reper că voi ajunge vreodată pe scena Operei Naţionale Bucureşti. La vârsta de 7 ani mama m-a înscris la cursuri de dans la Palatul Naţional al Copiilor. Acolo am păşit pentru prima oară pe scenă şi nu voi uita niciodată acel moment. Scena părea foarte mare, probabil pe măsura emoţiilor mele. Atunci am înţeles pentru prima oară ce semnificaţie au aplauzele pentru artist. Este atât de plăcut să te întorci în timp: la 10 ani am trecut examenul de selecţie în Liceul de Coregrafie Floria Capsali şi am ştiut care este drumul meu în viaţă. Am fost repartizată la grupa de dans clasic  unde am rămas până în ultimul an de liceu. Au apărut multe obstacole, dar am trecut peste ele şi azi mă bucur că trăiesc în fiecare spectacol emoţiile primului pas pe scenă. Sper ca  profesoara mea, doamna Mihaela Santo să fie mândră de mine. Singurul regret este că nu am apucat să-i mulţumesc pentru încrederea pe care mi-a acordat-o.

corina tudosanu

Corina Tudosanu în timpul liceului, prima de la stânga la dreapta. Sursa foto: FB Corina Tudosanu.

Le Ballet: Care este cea mai frumoasă amintire pe care o ai din timpul liceului?

Corina Tudosanu: Pentru noi liceul reprezintă mai mult decât o şcoală. Începe de la 10 ani si se termină la 18 ani. Sunt 8 ani din viaţa noastră, în care am petrecut mai mult timp cu colegii, decât cu familia, şi de liceu mă leagă multe amintiri frumoase. Din această cauză nu ştiu care este cea  mai frumoasă dintre ele. Orele de duet şi de dans românesc erau speciale. Sunt multe amintiri frumoase legate de spectacolele susţinute de elevii liceului pe scena Operei Nationale Bucureşti. Nu voi uita niciodată spectacolul Precauţiuni inutile. S-a lucrat mult pentru acest spectacol şi am fost toţi ca o familie. Totodată, fiecare plecare din Bucureşti a avut farmecul ei.

 Le Ballet: Prin ce momente grele poate trece o elevă din Şcoala de Balet Floria Capsali?

Corina Tudosanu: Nu vreau să vorbesc despre momentele grele prin care am trecut în timpul liceului. Trebuie să menţionez însă faptul că în cadrul liceului, arta s-a transformat în sport. De foarte multe ori am trăit sentimentul că suntem într-o continuă competiţie. Multă muncă şi  foarte rare momentele în care primeai aprecieri. Competiţia apărea între colegi deveniţi deja prieteni şi era alimentată de profesori.

corina tudosanu

Corina Tudosanu în sala de repetiții, foto by Christian Kostyak.

Le Ballet: Balerinii amintesc adesea despre severitatea profesorilor de balet, dar în acelaşi timp sunt recunoscători pentru o astfel de atitudine care le-a prins bine mai târziu şi care este necesară în disciplina unui elev. Ai avut parte de acelaşi tratament?

Corina Tudosanu: Am avut parte de aceleaşi tratamente, dar la acel moment consideram că sunt necesare. Niciodată nu am povestit despre asta nimănui pentru că ştiam că pot mai mult. Din punct de vedere al disciplinei, consider că aceasta trebuie să facă parte din viaţa oricărui om. Pentru o balerină însă, o viaţă ordonată şi echilibrată este esenţială. Lipsa de disciplină, din toate punctele de vedere, poate avea ca rezultat grave tulburări de sănătate. Programul foarte încărcat nu ne permite să trăim la voia întâmplării. În familie auzeam adesea că eram numită “fata cu agenda”, chiar şi acum am un fel de regulament de ordine interioară. Ştiu exact cum trebuie să-mi împart timpul pentru a nu fi obosită în zilele în care am spectacole. Poate că sună ciudat dar totul în viaţa mea are un loc bine stabilit. Punctualitatea, concentrarea, sunt foarte importante în viaţa unui balerin. Cred că şi în ceea ce priveşte respiraţia avem un control pe care ceilalţi oameni nu simt nevoia să-l aibă.

corina tudosanuCorina Tudosanu și corpul de balet ONB în Vals Fantezie de Balanchine. Photo by Christian Kostyak.

 Le Ballet: Îţi aminteşti prima ta audiţie? Povesteşte-ne despre ea.

Corina Tudosanu: Nu am participat la audiţii în străinătate. Nu mi-am dorit niciodată să plec din ţară. Ancorată fiind în viaţa de familie, nu mă vedeam singură printre străini. Balet pot face şi în România, scena este la fel de dreaptă, iar aplauzele sunt create tot cu ajutorul a două mâini. Nu mi-am dorit să plec, motiv pentru care nici nu am încercat. Mulţi au spus că mă tem de nou, poate este adevărat că mă temeam, dar nu de nou ci de a mă afla departe de familie. După terminarea liceului şi după ce a trecut vacanţa de vară, am dat concurs la Opera Naţională Română unde am fost angajată şi din al cărei colectiv fac şi acum parte. Am avut emoţii ca orice om aflat în faţa unei noi etape din viaţă pe care mi-am dorit-o, la care am visat încă din primii ani de şcoală.

Le Ballet: Spune-ne un lucru interesant din lumea baletului pe care publicul nu-l sesizează neapărat pe scenă şi nu ştie despre el.

Corina Tudosanu: Publicul este de mai multe feluri. Există persoane cunoscătoare de balet care nu ratează niciun spectacol, care sunt prezenţe în sală la toate spectacolele şi care pot deosebi o mişcare corectă de una incorectă, şi sunt persoane care privesc spectacolul în ansamblu şi reuşesc să se bucure de tot ce înseamnă magia acestuia. Cu toate acestea publicul nu poate sesiza totul. Sunt momente când corpul strigă “nu mai pot!”, dar este un strigăt pe care nu-l aude nimeni şi de cele mai multe ori, în final, te bucuri ca ai reuşit, în pofida faptului că nu ai intrat pe scenă cu sentimentul ăsta. Trebuie să recunosc că de cele mai multe ori, în situaţii critice, dansezi cel mai bine. Probabil şi datorită faptului că acordăm mai multă atenţie corpului. Există şi momente vesele pe care publicul nu le sesizează, glume pe care le facem între noi, care debutează din culise şi continuă pe scenă.

 Le Ballet: Care este cel mai dificil lucru pentru o balerină?

Corina Tudosanu: Să danseze chiar şi atunci când corpul nu vrea, să zâmbească atunci când e tristă, să nu permită rutinei să se instaleze.

 Le Ballet: Care este variaţia ta preferată?

Corina Tudosanu: Baletele sunt bogate în variaţii pe care le-aş putea transforma oricând în preferate. Însă întotdeauna am fost fascinată de partitura coregrafică din Giselle – Actul II.

 Le Ballet: Ce marcă de poante foloseşti?

Corina Tudosanu: Gaynor Minden.

Va urma și partea a doua.