Tags

, , , ,

vaslav nijinsky

Critica despre L’après-midi d’un faune. Nijinsky scria în jurnalul său că nu-i plac deloc criticii, pentru că ei nu pot simți ceea ce trăiesc balerinii pe scenă. Singurele lucruri pe care criticii le căutau, prin intermediul articolelor din presă, erau faima și apropierea de persoanele puternice din lumea artei, cum ar fi Diaghilev. De asemenea, amintește cum Diaghilev reacționa foarte urât atunci când citea critici dure despre compania lui de balet și chiar a plătit pentru a se scrie bine despre Les Ballets Russes. După premiera Faunului, criticii au scris sub efectul lăsat de ultima scenă din balet, când Nijinsky mima acul sexual cu vălul nimfei.

Calmette scria în Le Figaro: ”Am văzut un Faun indecent, cu mișcări infame, de un erotism bestial și cu gesturi stângace de inocență. Aceste gesturi au pus stăpânire pe corpul bestiei prost construite, fața hidoasă care era și mai hidoasă din profil. Aceste animale niciodată nu vor fi acceptate de un public sincer.” Le Matin a publicat pe prima pagină replică la critica lui Calmette, semnat de Auguste Rodin: ”În sfârșit, azi, vedem un Nijinsky plin de maturitate artistică și de dar congenital, inteligența artei sale atât de bogate, variată, care ajunge să fie genială. Aș dori ca toți artiștii care iubesc arta lui să fi asistat la personificarea perfectă a idealului frumuseții din Grecia Antică.” Pe 31 mai, 1912, Le Figaro se întoarce cu replica lui Odille Redon, care spunea că Mallarmé ”s-ar fi bucurat să vadă apariția de pe friza vie a Faunului și visele lui care au prins viață pe valurile ușoare ale muzicii lui Debussy, prin plastica lui Nijinsky și prin culorile arzătoare ale lui Bakst.”

Pentru premiera baletului L’après-midi d’un faune au fost necesare 120 de repetiții, deși durează doar 12 minute. Acest fapt arată grija pentru detalii a lui Nijinsky și dorința de a dansa perfect. Nijinsky își iubea arta și se dedica trup și suflet în proiectele lui. Rezultatele muncii lui dezvăluie pasiunea pentru dans și modul de a trăi prin mișcări. Cea mai bună comunicare a lui Nijinsky era făcută prin intermediul mișcărilor corpului, astfel explica conceptele sale coregrafice dansatorilor, și nu verbal.

Bibliografie:

FAIVRE, Marc (1989). Nijinsky: el payaso de Dios. Ayuntamiento de Zaragoza (Arte
de cultura y educación): Zaragoza.

GABNER, Hubertus (2009). La danza de los colores. En torno a Nijinsky y la
abstracción. Fundación MAPFRE: Madrid.