Tags

, , , ,

interviu alice necsea

Doamna Alice Necșea, Maestră de balet la Opera de Stat din Viena, este unul dintre românii cu care țara noastră se poate mândri. Anul acesta se împlinesc 25 de ani de când lucrează la Opera de Stat din Viena, mai întâi ca balerină și, de 14 ani, ca Maestră de balet. Este o Doamnă în adevăratul sens al cuvânului, pe care am avut onoarea să o cunosc în 2012, cu prilejul unei tabere de balet din Ungaria, și am descoperit o mare artistă, mereu cu zâmbetul pe buze, cu o figură luminoasă, caldă, prietenoasă. În ciuda programului încărcat cu repetiții, pregătiri pentru spectacole și turnee, Doamna Alice Necșea a avut răgazul și amabilitatea de a ne răspunde câtorva întrebări despre lumea dansului. Am aflat, astfel, cât de grea – dar și cât de frumoasă – este viața unei balerine, ce sacrificii sunt necesare pentru a atinge performanța și ce sfaturi ar da unor tinere aspirante la o carieră de balerină.

Pentru început, v-aș ruga să ne povestiți, în câteva rânduri, parcursul dumneavoastră profesional, din momentul în care ați ales calea dansului și până în prezent.

Alice Necșea: Am început baletul la vârsta de șapte ani, în Brașov, iar apoi, la 10 ani, am intrat la Liceul de Coregrafie din București. După opt ani de liceu am fost angajată la Opera de Stat din București, unde am dansat vreme de șapte ani, după care mi s-a propus un contract prim-solistă la Teatrul Național din Sarajevo, pe care l-am acceptat, pentru că îmi doream să dansez cât de curând rolurile mult visate. La București probabil că ar fi trebuit să mai aștept câțiva ani. Am fost invitată să dansez și cu companii de balet din Zagreb și Graz. Apoi, aflându-mă, ca turist, la Viena, am avut ocazia să lucrez cu compania Operei de Stat și mi s-a oferit, pe loc, un contract. Anul acesta se împlinesc 25 de ani de când lucrez la Opera din Viena. De 14 ani am terminat cariera de balerină (cu mare durere în suflet) și am primit, spre marea mea bucurie și mândrie, un post de maestră de balet, care îmi oferă satisfacții deosebite.

Între timp, am mai predat cursuri la școala de balet, am organizat workshop-uri, am creat nenumărate coregrafii, iar în decursul acestor ani am avut ocazia să fac multe turnee în toată lumea și am avut marea șansă să cunosc și să lucrez cu mari personalități din lumea baletului.

De ce ați ales baletul? A fost un moment anume, sau v-ați dorit asta dintotdeauna?

Alice Necșea: Prima dată am văzut balet la televizor, pe la vârsta de patru-cinci ani, și din clipa aceea mi-am dorit să dansez. Exersam zilnic șpagatul, mă învârteam, săream și părinții – care, de fapt, nu aveau cunoștinte despre balet – s-au hotărât să mă trimită la balet.

 Cum este viața de balerină? Cât de dură și cât de frumoasă este?

Alice Necșea: Spectatorul vede numai partea frumoasa a baletului: grația, zâmbetul, ușurința… Dar în spatele acestei lumi pline de farmec se ascunde multă muncă, stres, durere fizică, psihică, emoții – câteodată distrugătoare-, frica de a nu lua un kilogram în plus, de a nu fi în formă și la nivelul cerut de director. Dar balerinul uită toate acestea atunci când a făcut primul pas pe scenă!

interviu alice necsea

Cât de greu este baletul? Ați renunțat la alte vise sau la altceva, în favoarea baletului?

Alice Necșea: Baletul este greu atunci când nu există pasiune. Personal, nu am avut impresia să fi renunțat la ceva, pentru că mie baletul mi-a oferit totul. Copilăria mi-am petrecut-o mai mult în sala de balet decât afară, jucându-mă, nu am mers la schi, la patinaj, nu am mers cu bicicleta. Acum se întâmplă același lucru – am extrem de puțin timp pentru alte activități. Viața mea este în continuare în sala de balet și timpul ce îmi rămâne (puțin, din păcate) îl împart cu familia.

Cum ați împăcat, de-a lungul timpului, cariera cu viața de familie?

Alice Necșea: Cred că mie mi-a fost mai ușor decât altor balerine să împac viața de familie cu cariera, deoarece soțul meu, fiind tot balerin, a avut multă înțelegere. Fiul nostru, deși i-am oferit cât mai mult din timpul nostru liber, la o vârstă destul de fragedă ne-a reproșat: “eu nu o să fiu niciodată balerin, pentru că vreau să stau cu copilul meu mai mult decât ați stat voi cu mine!”

Dacă nu ați fi devenit balerină, ce v-ați fi dorit să fiți?

Alice Necșea: Când eram elevă, îmi doream să devin profesoară sau scriitoare, iar mai târziu a început să mă intereseze medicina.

Ce sfaturi aveți pentru fetele care își doresc să fie, la rândul lor, balerine?

Alice Necșea: Ca și în orice altă meserie, este nevoie de pasiune, dăruire, profesionalism maxim și încredere în sine și în ceea ce faci!

interviu alice necsea

Acest interviu este preluat de pe site-ul divauniversal.ro. Fotografiile au ca sursă același website, unde se poate găsi interviul.