Tags

, , ,

lectii de balet_le ballet

Photo by Rosalie O’Connor.

M-am întors din vacanța de balet prelungită și, în același timp, m-am mutat la Madrid. Așa că am revenit la școala mea de balet de aici și bineînțeles, la lecțiile profesoarei mele preferate, Mónica. Profesoarele mele de balet mi-au spus mereu că trebuie să iau lecții la mai multe școli pentru a diversifica și a experimenta, însă îmi place clasicul și rămân fidelă profesorilor de care m-am atașat de-a lungul anilor.

Dar o bună ocazie de porție de balet nu am putut rata săptămâna trecută, când Karen Taft, o școală de referință din Madrid, a împlinit 65 de ani de existență și a făcut cadou iubitorilor de dans lecții gratis la toate cursurile, pentru trei zile.

Aici conceptul de școală de balet (vorbim de școli de balet pentru amatori) este total diferit de cel din România. Când începem să căutăm o școală de balet, fie pentru noi adulții, fie pentru copii, cred că cel mai important este să alegem în funcție de profesor. Mie îmi place să iau lecții cu un profesor balerin care a dansat sau dansează pe o scenă. Apoi, aleg în funcție de ceea ce-mi transmite profesorul respectiv. Poate fi un bun dansator, nu și un bun pedagog. Îmi place momentul în care profesorul marchează exercițiul și atunci îmi dau seama cel mai mult cât de mult iubește baletul și cât de mult dorește să-mi transmită acea iubire pentru artă. Îi urmăresc privirea, brațele, cum însemnează ușor podeaua cu vârful degetelor, cum împarte indicațiile despre respirație, brațele și zâmbetul din final însoțit de încurajări.

Revenind la școlile de balet din Madrid, acestea nu sunt organizate exclusiv pe balet clasic, cum sunt majoritatea școlilor din București. Într-o școală de la Madrid găsești de toate: clasic, contemporan, hip-hop, jazz, yoga, pilates, contemporan pornind de la stilul Graham sau flamenco. Flamenco pentru Spania înseamnă dans clasic, balet clasic îl mai numesc. Aceste școli de balet sunt un paradis pentru mulți datorită diversității.

Unele dintre aceste școli organizează inclusiv audiții pentru a oferi burse. Vorbim aici de o categorie de oameni pe care nu sunt foarte sigură cum s-o definesc. Căci dacă vorbim de profesioniși, pe ei îi găsim în teatre, iar dacă vorbim de oameni care iau lecții din pasiune câteva ore pe săptămână, nu-i văd prea siguri pe ei într-o sală cu o profesoară care se crede la Vaganova, marcând exerciții din gură și admirând perfecțiunea în desfășurare de la bare. Cunosc un exemplu de iubitoare de dans care a obținut o astfel de bursă după ce a dansat vreo 15 ani într-o școală, o multitudine de stiluri și care nu e profesionistă. Ne gândim desigur, cum poți dedica trei ore pe zi unei astfel de pasiuni dacă ai un job? Căci încerc să definesc această categorie de dansatori care nu sunt profesioniști, însă nici amatori… sunt undeva la mijloc. Ei bine, acest exemplu mai sus numit nu lucreaza și atunci da, are timp să danseze. În fine, nu am reușit să definesc, pentru mine, această categorie de dansatori și nu am reușit să înțeleg conceptul acestor școli de dans care abundă în Madrid. Cert este că sunt foarte multe, iar asta înseamnă că au elevi.

Aceleași școli funcționează cu prețuri destul de ridicate și au de asemenea o taxă școlară anuală. E de ajuns să dați un search pe google și găsiți cel puțin vreo 15 școli în Madrid.

Eu am revenit la școala mea, la profesoara mea, la lecția mea de clasic și acolo unde mi se transmite iubire pentru arta baletului.