Andrei Iliescu. Photo by Gregory Batardon, Prix de Lausanne 2013.
Andrei Iliescu este în clasa a XI-a, elev la Liceul de Coregrafie Floria Capsali din București, unde s-a transferat din Constanța pentru a studia baletul. Anul acesta a participat la concursul Prix de Lausanne și este al patrulea concurent român care se prezintă la competiția din Elveția, în 41 de ediții.
Le Ballet: La ce vârstă ai început baletul?
Andrei Iliescu: Am început baletul la vârsta de 10-11 ani, la Colegiul Național de Arte Regina Maria din Constanța, îndemnat de mama, care își dorea să îmi ocup timpul liber făcând ceva practic. Gustul și plăcerea dansului clasic le-am descoperit abia după ce am vazut baletul Giselle cu Horațiu Cherecheș în rolul Prințului Albrecht, alături de Monica Cherecheș – prim solistă în rolul frumoasei Giselle. A fost fascinant, a fost ca o magie pentru mine!
Le Ballet: În ce clasă ești?
Andrei Iliescu: Acum sunt în clasa a XI-a, anul VII – balet clasic, la Liceul de Coregrafie Floria Capsali din București, unde m-am transferat încă din semestrul al II-lea al clasei a VIII-a.
Le Ballet: Când ai aplicat pentru Lausanne și ce condiții trebuia să îndeplinești?
Andrei Iliescu: Am aplicat în octombrie 2012, când au început înscrierile. Au fost două etape, fiecare dintre ele eliminatorie. Prima etapă s-a bazat pe fișa medicală și pe chestionarul psihologic, iar cea de-a doua pe înregistrarea video, care trebuia să conțină anumite elemente impuse, acele studii specifice baletului clasic. Răspunsul că am fost admis în competiție, între cei 80 de participanți, l-am primit pe 2 noiembrie 2012.
Le Ballet: Ți-ai dorit să participi sau ai fost îndemnat de profesori?
Andrei Iliescu: Dorința mea de a participa la competiții internaționale există demult, dar fiecare deplasare implică costuri destul de mari. Sumele necesare înscrierii în competiție, deplasarea, cazarea, toate sunt suportate de participant, și nu de organizatori. În București, locuiesc la internatul Liceului de muzică Dinu Lipatti și asta implică eforturi financiare din partea mamei mele. Totuși, participarea la competiții este foarte importantă, se acumulează experiență.
Le Ballet: Povestește câteva detalii despre primele senzații pe care le-ai avut când ai ajuns in concurs.
Andrei Iliescu: Este impresionant, emoțiile au fost foarte mari, cu atât mai mult că eram la prima mea competiție de asemenea anvergură. Modul de desfășurare al competiției de la Lausanne este oarecum diferit de celelalte competiții de profil, unde notarea juriului se face în momentul evoluției pe scenă. La Prix de Lausanne ești notat de juriu atât la orele de studii de clasic, cât și la cele de contemporan, ești asistat și notat și la repetițiile variațiilor, cât și în momentul evoluției pe scenă. Media acestor note reprezintă nota finală, în urma căreia se aleg cei 20 de finaliști.
Le Ballet: Care este atmosfera de acolo?
Andrei Iliescu: Atmosfera este extraordinară, am legat prietenii cu mulți dintre participanții la categoria mea de vârstă. Cu ceilalți nu prea ne întalneam, fiecare grupă având pregătire în alte săli. Am acum prieteni de pe toate continentele. Organizarea mi s-a părut deosebită, începând din momentul când am ajuns la hotel, în cameră, unde am găsit plicul cu toate detaliile: program zilnic, ora și locul de desfășurare, ținuta, orele de masă, networking forum, totul a funcționat exact ca un ceas elvețian!
Le Ballet: Ne poți povesti cum se desfășura o zi în teatrul din Lausanne?
Andrei Iliescu: Programul era destul de încărcat, fiecare zi diferită de alta. Începeam dimineața la ora 8 cu studii de clasic aproximativ 1 oră și 30 de minute, la care asista juriul și nota, pauză 15 minute, apoi studii de contemporan de la 10.00 la 11.30, cu juriu sau fără, pauză de masă până pe la 14.00, când începeam repetițiile variațiilor. Acestea durau cam 2 ore, la clasic și la contemporan. Când nu asista juriul să noteze, asistau reprezentanții școlilor partenere, care au oferit la final burse de studii unora dintre non-finaliști. Ziua se încheia undeva în jurul orei 18.30-19.00.
Le Ballet: Ce profesori de studii ai avut? Cum ți s-au părut?
Andrei Iliescu: La clasic, studiile și variația, am lucrat cu Patrick Armand, câștigător al Prix de Lausanne în 1980, în prezent principal trainer la San Francisco Trainee Program, USA. La contemporan am lucrat cu Duncan Rownes – studii, iar variația am repetat-o cu Goyo Montero, coregraful variației pe care am dansat-o, aleasă de mine dintre variațiile impuse de organizatori.
Le Ballet: Ce variații ai prezentat?
Andrei Iliescu: Am prezentat variația clasică Prințul Albrecht – actul II din baletul Giselle, muzica Adolph Adam, coregrafia Marius Petipa și la contemporan, solo-ul din Desde Otello–coregrafia Goyo Montero.
Le Ballet: Ai urmărit finala Prix de Lausanne? Ce concurent ți s-a părut cel mai bun?
Andrei Iliescu: Bineînțeles că am urmărit finala! Mi-am dorit foarte mult să mă număr printre finaliști, dar n-a fost sa fie! Faptul că am dansat pe scena Teatrului Beaulieu, ocazia de a ajunge în semi-finala Prix de Lausanne reprezintă o experiență deosebit de importantă pentru mine. Toți au fost buni, dar m-a surprins decizia finală a juriului în privința câștigătorului medaliei de aur; în topul făcut de mine ordinea era alta.
Le Ballet: Mai știi alți concurenți români care au participat la Prix de Lausanne?
Andrei Iliescu: Când m-am înscris în competiție nu știam decât de participarea Alinei Cojocaru, care a și câștigat ediția din 1997. Am aflat că au mai fost și alți foști elevi ai Liceului Floria Capsali, în prezent soliști la ONB. Daca aș fi știut dinainte, le-aș fi cerut sfaturi legate de competiție, sunt convins că mi-ar fi fost de ajutor.
Le Ballet: Ce condiții crezi că trebuie să îndeplinească un participant la Lausanne?
Andrei Iliescu: Bineînțeles plăcere de a dansa, dăruire, ambiție, un fizic sănătos și un psihic puternic, dar cel mai important, o foarte bună pregătire. Trebuie să recunosc că dansul contemporan nu a fost punctul meu forte.
Le Ballet: Cui ai vrea să mulțumești sau îi ești recunoscător pentru realizarea de a participa la acest concurs?
Andrei Iliescu: Sunt mulți cei cărora trebuie să le mulțumesc: în primul rând mamei mele, care de șapte ani susține pregătirea mea și nu-i este deloc ușor, apoi profesorilor de balet în fața cărora mă înclin cu respect și care în cei șapte ani de când studiez baletul m-au format. As vrea să amintesc pe dna Mihalache Voichița, prima mea profesoară de balet, dna. Lisa Seceleanu, dl. Mihail Motovilov, dna. Diana Mateescu, dl. profesor Constantin Marinescu, care s-a ocupat de pregătirea mea pe toată perioada premergatoare competiției. De asemenea, le mulțumesc și le sunt recunoscător sponsorilor mei, Prințul Eric Sturdza și Principesei Christine Sturdza, doamnei Ambasador a Romaniei în Elveția, Anca Opriș, implicarea dumneaei fiind deosebită, și tuturor celor care mi-au fost alături și mi-au dat încredere în mine.
Le Ballet: După terminarea studiilor ai vrea să dansezi afară sau în România?
Andrei Iliescu: Eu îmi doresc cel mai mult să dansez, să fiu pe scenă, să ofer bucurie celor care vin să facă parte din poveste, iar la final să primim aplauze. Desigur, fiecare artist își dorește să ajungă pe marile scene ale lumii. Deocamdată, eu ma concentrez pe pregătirea mea, sunt la stadiul la care mai am foarte multe de învățat.
Andrei Iliescu alături de doamna ambasador a României în Elveția, Anca Opriș (prima de la stânga la dreapta).
You must be logged in to post a comment.