Tags
coregrafia din L'apres-midi d'un faune, cronica de balet, L'apres-midi d'un faune, Vaslav Nijinsky
Coregrafia din L’après-midi d’un faune. Mișcările acestui balet sunt aparent simple, fiind mai importante expresivitatea și obținerea liniilor frumoase ale corpurilor. Balerinii apar doar din profil, creând astfel imagini bidimensionale ale corpurilor. Pozițiile brațelor sunt inspirate din frizele Greciei Antice, iar picioarele se mișcă contrar tehnicii baletului clasic; degetele sunt îndreptate în sus, și nu în jos, cum se dansează în baletul clasic.
Referitor la coregrafia lui Nijinsky, Rodin spune despre mișcările faunului că sunt simple: aleargă, merge, se întoarce, îngenunchiază, se înclină și are două salturi, cel mult. Este un Nijinsky foarte diferit, dacă îl privim dansând în celelalte balete, unde salturile spectaculoase îl caracterizau. Rodin spune că Nijinsky neagă eleganța mișcărilor din baletul clasic, oferind, prin stilul din L’après-midi d’un faune, vigoare și dinamism, determinare fizică și mentală, sălbăticie și dorință. Balerinii au mișcări independente, naturale, deplasându-se ca niște siluete într-o scenă plană. Această negare a baletului clasic este, de fapt, o negare a ”grației prin grație”, formula clasicismului pur adoptată de Nijinsky în estetica metodelor coreografice proprii. Ceea ce caută Nijinsky este să își exprime sentimentele prin intermediul frumuseții structurale a corpurilor. Între muzică și coregrafie există echilibru: muzica este circulară, la fel ca și conceptul coregrafic al artistului.
Romola Nijinsky vede acest balet ca pe o revoluție totală a dansului. Nijinsky a dus baletul către principiile fundamentale, folosindu-se de linii drepte și unghiuri. A suprimat cele cinci poziții ale baletului clasic, demonstrand că tehnica lui este ”o formă de expresie perfectă, la fel ca frumusețea și farmecul unei simplități convenționale”. Nijinsky a scris în jurnalul său că a lucrat la notarea acestui balet timp de două luni, chiar dacă baletul are o durată de doar douăsprezece minute.
Bibliografie:
FAIVRE, Marc (1989). Nijinsky: el payaso de Dios. Ayuntamiento de Zaragoza (Arte
de cultura y educación): Zaragoza.
GABNER, Hubertus (2009). La danza de los colores. En torno a Nijinsky y la
abstracción. Fundación MAPFRE: Madrid.
Citește și L’après-midi d’un faune de Vaslav Nijinsky.
You must be logged in to post a comment.