Luni, 28 ianuarie, a început competiția Prix de Lausanne care are loc în Elveția, la Teatrul de Beaulieu. Concursul a ajuns la ediția 41, creat încă din 1973 și dedicat tinerilor dansatori din toată lumea, cu vârste cuprinse între 15 și 18 ani. Școli ale companiilor ca: Royal Ballet of London, American Ballet in New York sau Bejart Ballet Lausanne sunt asociate cu Prix de Lausanne și susțin evenimentul. Concursul se încheie pe 2 februarie, odată cu gala finală, în care vor rămâne cei mai buni concurenți, 20 la număr, dar numai 8 dintre ei vor primi burse de studii cu durata de un an la cele mai prestigioase companii de balet.
Juriul va evalua potențialul fiecărui dansator urmărind: abilitățile fizice și artistice, curajul și individualitatea, sensibilitatea la muzică, tehnica, controlul și coordonarea. În finala din 2 februarie, candidații vor prezenta două variații, una clasică și una modernă. Ei pot alege variații din Giselle, Coppelia, Sleeping Beauty, Don Quijote, Raymonda, La Sylphide, Paquita, La Bayadere sau Grand Pas Classique. Avem și un participant din Romania, Andrei Theodor Iliescu, de la Liceul de Coregrafie Floria Capsali București. Bineînțeles că îl susțin pe Andrei, voi urmări evoluția lui din competiție și vă voi oferi informații de-a lungul celor 4 zile de concurs rămase.
Andrei Iliescu.
Anul acesta, au fost aleși 78 de candidați din 250 înscriși, reprezentând 23 de naționalități. Finala se poate urmări în direct pe internet, sâmbătă 2 februarie, la următorul link: http://lausanne.streamakaci.com/
Corina Tudosanu la repetițiile pentru Falling Angels. Photo by Christian Kostyak.
Le Ballet:Care sunt cele mai grele mişcări din balet de realizat?
Corina Tudosanu: Echilibru, graţie, coordonare, mişcare, toate au un grad de dificultate pe care îl simţi în funcţie de numărul de repetiţii. Repetiţie înseamnă nu doar exersare pentru o formă mai bună ci şi oboseală. Un corp obosit poate transforma o mişcare simplă într-una dificilă.
Le Ballet:Ai avut vreodată leziuni serioase din cauza poantelor? Ce metode foloseşti pentru a evita leziunile de la poante?
Corina Tudosanu: Nu am avut niciodată leziuni din cauza poantelor. Mă pot declara o fericită din acest punct de vedere.
Le Ballet:În 2011, la ONB, a avut loc premiera spectacolului Falling Angels. Este ceva diferit faţă de repertoriul ONB şi îmi amintesc că, la premieră, spectacolul a avut un succes mare. Cum ai simţit publicul în acea seara şi cum ţi se pare primit spectacolul de-a lungul stagiunilor?
Corina Tudosanu: Înainte de public, am fost noi, cu emoţiile şi temerile noastre. Era pentru prima oară când în România se monta una dintre creaţiile marelui coregraf Jiri Kylian, iar protagonistele eram noi. Nu ştiam cum va primi publicul acest spectacol, dar eram conştiente că în sală se aflau foarte mulţi specialişti, cunoscători ai creaţiilor lui Jiri Kylian. Publicul a fost extraordinar, după ultima bătaie şi stingerea treptată a reflectoarelor, sala era amuţită, de parca nu au apucat să privească totul în detaliu, de parcă se aştepta să se mai întâmple ceva. A fost ca şi cum şi-ar fi ţinut respiraţia preţ de 15 minute, pentru ca mai apoi să pornească acele ropote de aplauze, greu de contenit. Absolut senzaţional, şi acum mă înfior când îmi amintesc, simţeam că inima mea va exploda. Poate că era pentru prima oară când simţeam asta. Publicul continuă să ne dovedească faptul că reuşim în continuare să transmitem emoţiile din seara premierei.
Falling Angels, ONB. Photo by Christian Kostyak.
Le Ballet:Acest balet nu este doar despre dans, el solicitând multă implicare şi expresivitate pe scenă. Cum ţi s-au părut repetiţiile pentru Falling Angels?
Corina Tudosanu: Repetiţiile le-aş asemăna cu escaladarea unui munte de către un alpinist amator. Erau zile în care cucereai şi timpul părea în favoarea ta, pentru ca mai apoi să simţi că nu evoluezi deloc. A fost pentru prima oară când am ştiut că nu e bine să plângi pentru fiecare greşeală şi am învăţat din ea şi am mers mai departe. Aceste repetiţii ne-au unit într-o mică familie, chiar şi astăzi, după atâta timp, aceste repetiţii se desfăşoară într-un cadru special, suntem ca una. Este ca şi cum ai aduna 8 fete într-un glob de cristal, preţ de 15 minute, şi în loc să ne sufocăm, ne alimentăm cu energie.
Le Ballet: Ce trebuie să transmiţi publicului prin acest balet?
Corina Tudosanu: Nancy Euverink spunea mereu: “you must fight for every movement, for every second” , şi am simţit asta cu adevărat. Fiecare bătaie a fondului sonor avea corespondent în bătăile inimilor noastre. Am simţit că inima mea s-a coordonat cumva cu mişcările universului. Falling Angels este o metaforă, iar ceea ce transmitem este acea căutare permanentă a perfecţiunii.
Falling Angels, ONB. Photo by Christian Kostyak.
Le Ballet: Pe lângă rolul de balerină, mai ai şi rolul de profesoară de dans tematic într-o grădiniţă. Cum este acest rol?
Corina Tudosanu: Copiii sunt cei care ne ajută să “nu murim câte puţin”. Sunt plini de energie, spontani, imprevizibili. Cred că lucrând cu copiii am redevenit copil. Lumea lor plină de imaginaţie mă fascinează cu atât mai mult cu cât nu te lasă să fii trist. Am predat patru ani dans la grădiniţă, dar nu impunând disciplină. Cred că mai mult ne-am jucat şi toată joaca noastră a avut rezultate frumoase care au fost aplaudate la fiecare serbare. Îmi amintesc cu plăcere primele zile când am făcut cunoştinţă cu copiii. Erau atât de încrezători şi de plini de viaţă. Copiii au personalitate şi sunt minunaţi chiar şi atunci când se impun.
Falling Angels, ONB. Photo by Christian Kostyak.
Le Ballet:De asemenea eşti membru fondator al Asociaţiei Kidsart şi managerul unui proiect de artă pentru cei mici. Spune-ne mai multe despre aceste proiecte.
Corina Tudosanu: Kidsart este foarte important pentru mine. Suntem o echipă mică cu planuri mari. Am iniţiat şi susţinut proiectul Bubbles-Artă pentru cei mici, atât în grădiniţele particulare cât şi în cele de stat din Bucureşti. I-am învăţat pe copii prin discuţii şi jocuri interactive istoria muzicii şi a dansului, i-am ajutat să descopere Opera atât prin poveşti spuse pe înţelesul lor, cât şi ducându-i la un spectacol destinat vâstei lor. Au răspuns pozitiv la toate cele învăţate şi au fost fascinaţi de măreţia Operei, cu atât mai mult cu cât, mulţi dintre ei, nu ajunseseră până la acel moment să vadă un spectacol de balet.
Acum lucrăm la programul H-Art – terapie prin artă într-o secţie de oncopediatrie. Acest proiect mi-a schimbat modul de a privi viaţa şi toate momentele grele prin care trec devin nesemnificative în faţa copiilor pentru care timpul este măsurat în secunde. Când încep să vorbesc despre acest proiect am impresia că nu mai termin. Copiii sunt speciali şi pot spune că am învăţat foarte multe de la ei.
Falling Angels, ONB. Photo by Christian Kostyak.
Le Ballet:Ai avut parte de momente haioase pe scenă?
Corina Tudosanu: Momente haioase există la fiecare spectacol, însă sunt mult mai haioase când nu eşti protagonista lor. Fiecare debut al meu într-un spectacol a avut câte un moment haios. Ultima întâmplare este legată de spectacolul Anna Karenina, când Balul din actul II l-am dansat cunoscând condiţiile meteorologice de afară: ploua cu găleata afară şi picura în scenă.
Le Ballet:Dă share la un link cu baletul sau scena de balet preferate.
Oksana Shorik în Swan Lake. Photo by Gene Schiavone.
Documentarul A beautiful tragedy este din anul 2007 și urmărește evoluția micuței balerine, Oksana Shorik, în școala de balet Perm, Rusia. Ea urmează un destin ales de propria mamă: să devină balerină; ceea ce a și realizat, în prezent fiind prim-balerină la Teatrul Mariinsky. David Kinsella, autorul documentarului, ne dezvăluie o fațetă tristă a baletului, suferințele prin care fata de 15 ani trece de-a lungul unui an de studiu (2004/2005). Mama Oksanei a sfătuit-o ca gândurile negative și eforturile de a rezista să fie notate într-un jurnal, iar cu cei din jur și în sala de balet fetița să aibă doar gânduri pozitive și o atitudine impecabilă. Decomentarul este catalogat drept unul emoționant până la lacrimi și umilitor pentru o fetiță de doar 15 ani, certată de profesoara ei pentru a o stimula să lucreze mai mult, să dea tot ce are ca să devină o prim-balerină.
Anca Mândrescu alături de elevele de la Floria Capsali. Photo: adevărul.ro
Pentru a nu știu câta oară se pune problema lipsurilor în lumea baletului românesc, și de data aceasta se vorbește despre începutul unei cariere de balerin. În aceste condiții, sumbru prezentate în presă și care, de altfel, arată purul adevăr, nu știu câți părinți vor mai avea curajul să-și lase copiii să studieze la Liceul de Coregrafie. Profesoara de balet, Anca Mândrescu, susține că avem talente în țară și numai anul trecut trei balerini români au fost selecţionaţi pentru Youth America Grand Prix: Francesca Velicu, Diana Cristescu şi Bogdan Rădăcină. Și cu toate că avem talente care ajung să studieze la companii din afară, bucurându-se de comoditate, aprecieri și salarii mai bune, Anca Mândrescu nu e fericită că ne pleacă cele mai bune talente. Iar cauzele plecării le spune doamna Mândrescu sincer și răspicat: ”salarii mizerabile, condiţii mizerabile şi imposibilitatea de a dezvolta repertorii fiindcă nu există finanţare.” Alin Gheorghiu, șeful companiei de balet ONB, nu vede situația chiar în negru, considerând că ”un balerin trebuie să se bucure de talentul lui” și să danseze pentru publicul din toată lumea. Dar în același timp spune că un balerin este perfect motivat să plece, având în vedere că la noi câștigă între 10.000 şi 18.000 de lei pe lună.
Un exemplu de talent autohton care a rămas la noi este tânărul Valentin Stoica, prim-balerin al ONB și profesor la Floria Capsali, clasa de băieți: „Am vrut să lucrez cu copiii fiindcă implică altceva, cred că este o autocorecţie pentru mine revizuind lucrurile pe care le-am învăţat şi eu la şcoală, nu cu mult timp în urmă. E o reciprocitate a meseriei, eu le dau ceva, ei îmi readuc mie altceva şi mă ajută foarte mult. Chiar dacă sunt la începutul carierei mele, simt nevoia să fac şi asta“, a spus Valentin.
Problema principală o reprezintă statul, care nu acordă niciun fel de ajutor financiar copiilor selecționați pentru concursuri internaționale. Costurile le suportă părinții sau chiar profesorii din milă pentru elevii săraci, dar plini de talent. ”Problema nu este a noastră, este a ţării care a uitat că a avut folclor, a uitat că i-a avut pe Eminescu, pe Enescu… în lume se cântă mai mult Enescu decât în România. Ce se întâmplă cu noi, ce avem? Ce nu iubim aici? Nimeni nu s-a gândit să pună deoparte nişte bani pentru cultură, ea nu este protejată”, a declarat Anca Mândrescu.
În prezent, Liceul de Coregrafie nu are o clădire proprie pentru desfășurarea cursurilor. Elevii studiază în câteva săli mici ale Colegiului de Muzică Dinu Lipatti și are închiriate trei săli ale ONB, companie care îi include de mici pe viitorii balerini în spectacole. Tradiția baletului de la noi din țară începe să se scrie în anul 1930, la inițiativa balerinei Floria Capsali. Profesorii selecționează elevii ținând cont de fizic: musculatură, deschidere, cambrarea spatelui, lungimea gâtului, flexibilitate. Liceul scoate în fiecare an 28 de locuri pentru înscrieri și are cursuri gimnaziale (clasele V-VIII) și cursuri liceale (clasele IX-XII), finalizate cu un examen.
Un articol de pe adevărul.ro. Puteți urmări fișiere video cu profesoara Anca Mândrescu și Valentin Stoica la lecțiile de studii cu elevii, intrând pe pagina ziarului adevărul.ro.
Avem minunata onoare și posibilitatea de a urmări baletul Baiadera, duminică, 27 ianuarie 2013, ora 17.00 (ora locală a României), la cinematografele din toată lumea, cu transmisiune directă din Teatrul Bolshoi, Rusia. Dar și mai frumos este că o putem vedea actuând pe scenă pe una dintre cele mai bune balerine ale momentului, Svetlana Zakharova, care va interpreta rolul Nikiyei, alături de Maria Alexandrova (Gamzatti) și Vladislav Lantratov (Solor).
Rising Alternative, Pathé Live și Bolshoi Ballet susțin proiectul care promovează baletul în cinematografe, iar până în prezent spectacolele unuia dintre cele mai renumite teatre din lume, Bolshoi, au ajuns în 900 de cinematografe din mai bine de 40 de țări din Europa, America, Australia, Africa și Asia.
Svetlana Zakharova în La Bayadère. Photo by Enrico Nawrath.
Baiadera este un balet în patru acte, pe muzica lui Ludwig Minkus, libretul de Marius Petipa și Sergei Khudekov, coregrafia de Marius Petipa. Baletul a avut prima reprezentare în 1877 la Sankt Petersburg, Teatrul Imperial Bolshoi. Despre Regatul Umbrelor, Nureyev credea că este opera maestră a lui Petipa, așa că nu ar trebui să pierdem această reprezentație sub nicio formă. Eu am cumpărat deja biletul pentru a-l vedea într-un cinematograf din Madrid, iar prețul lui este de 12€. Prețul biletului din România este de 70 de lei și se pot achiziționa de la casa de bilete ale Grand Cinema Multiplex.
You must be logged in to post a comment.