ONB ne invită azi la spectacolul Baiadera, opera maestră a coregrafului Marius Petipa, în opinia balerinului Rudolf Nureyev. Acest balet are o poveste istorică impresionantă, transformându-se în preocuparea principală a lui Nureyev: a debutat în rolul lui Solor la Paris, în 1961, și a produs, tot pe scena de la Palais Garnier (1992), acest minunat balet, înainte de a muri.
Interpretat pentru prima dată în 1877, sub îndrumarea marelui coregraf şi maestru de balet Marius Petipa, baletul Baiadera este o poveste exotică de iubire. În India, dansatoarea din templu (baiadera) se îndrăgosteşte de războinicul Solor – o dragoste în pas de deux, prilej de virtuozitate pentru cei mai mari balerini ai lumii.
Distribuția din această seară îi are în roluri principale pe Bianca Fota (Nikia), Gigel Ungureanu (Solor) și Mihaela Soare (Gamzatti).
Baiadera. Balet în două acte de Ludwig Minkus Libretul de Serghei Kudekov
Dirijor: Iurie Florea
Coregrafia: Marius Petipa
Regia şi adaptarea coregrafică: Mihai Babuşka
Scenografia: Adriana Urmuzescu
Spectacolul are o pauză şi se încheie în jurul orei 21.10
Avem minunata onoare și posibilitatea de a urmări baletul Baiadera, duminică, 27 ianuarie 2013, ora 17.00 (ora locală a României), la cinematografele din toată lumea, cu transmisiune directă din Teatrul Bolshoi, Rusia. Dar și mai frumos este că o putem vedea actuând pe scenă pe una dintre cele mai bune balerine ale momentului, Svetlana Zakharova, care va interpreta rolul Nikiyei, alături de Maria Alexandrova (Gamzatti) și Vladislav Lantratov (Solor).
Rising Alternative, Pathé Live și Bolshoi Ballet susțin proiectul care promovează baletul în cinematografe, iar până în prezent spectacolele unuia dintre cele mai renumite teatre din lume, Bolshoi, au ajuns în 900 de cinematografe din mai bine de 40 de țări din Europa, America, Australia, Africa și Asia.
Svetlana Zakharova în La Bayadère. Photo by Enrico Nawrath.
Baiadera este un balet în patru acte, pe muzica lui Ludwig Minkus, libretul de Marius Petipa și Sergei Khudekov, coregrafia de Marius Petipa. Baletul a avut prima reprezentare în 1877 la Sankt Petersburg, Teatrul Imperial Bolshoi. Despre Regatul Umbrelor, Nureyev credea că este opera maestră a lui Petipa, așa că nu ar trebui să pierdem această reprezentație sub nicio formă. Eu am cumpărat deja biletul pentru a-l vedea într-un cinematograf din Madrid, iar prețul lui este de 12€. Prețul biletului din România este de 70 de lei și se pot achiziționa de la casa de bilete ale Grand Cinema Multiplex.
Photo by Natasha Razina. Uliana Lopatkina în Swan Lake.
Prim-balerina absoluta este un titlu onorific rar, acordat excepționalelor prim-balerine cu succese și ovații la nivel internațional. Nu există criterii clar stabilite pe care o balerină trebuie să le dețină pentru obținerea titulaturii și nici un inventar al tuturor dansatoarelor din istorie care dețin exclusivistul titlu. Maeștrii de balet italieni din epoca Romantismului sunt cei care au adus prima dată recunoaștere acelor balerine talentate care se distingeau.
Și ne este cunoscut numele primei balerine care a primit titlul de prim-balerină absoluta, membră a Baletului Imperial Rus (Teatrul Mariinsky): italiana Pierina Legnani (1863-1930). Chiar Marius Petipa a oferit alesul titlul, în 1894. Iar meritele aduse Pierinei Legnani au fost pentru cele 32 fouettés en tournant din baletul Cenușăreasa și a fost prima care a interpretat dublul rol, Odette/Odile, din Lacul Lebedelor.
Mathilde de Kschessinskaya (1872-1971), amanta țarului Nikolay II, balerină a companiei din Sankt Petersburg, primește și ea distincția în 1901, chiar dacă Petipa n-a văzut-o la fel de prețioasă ca pe Legnani. Maestrul o numește ”micuța scroafă repugnantă” în jurnalul său. Sunt multe anecdote legate de numele balerinei; ea însăși a cusut bijuterii autentice pe costumele prințesei Aspicia din baletul Fiica Faraonului și a contribuit la garderobă cu propria tiară de diamante. Putea fi amabilă și încântătoare cu balerinele colege și cu Tamara Karsavina, dar crudă și fără milă în relația cu Anna Pavlova, cea pe care o pregătea pentru rolul Nikiyei din Bayadera. Credea despre tehnica Pavlovei că este slabă și că nimeni nu ar fi putut s-o depășească în interpretarea rolului Nikiyei. Nici Karsavina și nici Pavlova nu au primit titulatura de prim-balerine absolute, dar Alicia Markova și Margot Fonteyn, eleve trecute prin școala de balet Mathilde de Kschessinskaya, dețin onorifica distincție, ceea ce demonstrează cât de schimbătoare sunt criteriile de acordare a titulaturii.
Recunoașterea balerinelor s-a extins și în alte țări: Alicia Alonso, Eva Evdokimova, Anneli Alhanko, Alessandra Ferri, Yvette Chauviré, Cynthia Gregory, Sylvie Guillem, Darcey Bussell, Galina Ulanova și Maya Plisetskaya sunt balerine distinse de-a lungul istoriei baletului. Ultima care a primit titlul onorific a fost Alessandra Ferri, iar istoria așteaptă să fie marcată de noi nume.
Un articol de Iratxe de Arantzibia în revista Danza Ballet, numărul 5, octombrie 2012.
Având în vedere că tema lucrării mele de master este Les Ballets Russes, voi adăuga informații pe care le dețin în urma unei documentări ce durează de aproximativ patru luni.
La început a fost Marius Petipa (1818-1910), un nume foarte important în istoria baletului. De origine franceză, Marius Petipa a fost educat în Franța, unde a absorbit toată tradiția romantismului din vremea sa. Fratele lui, Lucien Petipa, a fost primul Albert din baletul Giselle, din anul 1841. El va dansa același rol, însă în Est, pentru că în anii ’40 Marius Petipa va pleca în Rusia. Acolo are norocul de a lucra împreună cu cei mai buni coregrafi francezi, emigranți și ei: Jules Perrot, cel care montează spectacolul Giselle unde Petipa are primul său rol de Albert, și Arthur-Saint Léon. Când acesta din urmă se va întoarce în Franța, Marius Petipa va fi numit maestru de balet, după aproape treizeci de ani de așteptare. În acele vremuri titlul de maestru de balet al Baletului Imperial Rus reprezenta o funcție foarte importantă.
Formatul baletelor lui Petipa
De-a lungul a treizeci de ani, Petipa construiește un tipar de balet total recognoscibil, urmărind principiul că baletul clasic are echivalent în operele artistice ale lui Mozart sau Hayden, ori în Renaștere, în planul artelor vizuale. Operele coregrafice ale lui Petipa erau un canon în școlile de balet. Tiparul pe care Petipa îl folosește în coregrafiile sale are surse de inspirație în opera franceză. În alte părți ale Europei, un spectacol însemna operă, teatru sau concerte, pe când în Rusia o seară de spectacol era alcătuită doar balet clasic. Școala Imperială îl avea și pe maestrul de balet E. Cechetti, profesorul care aduce influența italiană în educația rusă. În timp ce în Rusia educația se găsea în plină dezvoltare, Paris uitase de această tradiție de a forma balerini naționali. Astfel se explică nașterea unora dintre cele mai importante figuri ale dansului provenite din școlile ruse.
Baletele lui Petipa aveau un format în care exista o parte de dans și alta în care acțiunea baletului era narată, cu dansuri de caracter pe alocuri. Acțiunea baletului era narată prin intermediul limbajului gesturilor, metodă preluată din școala franceză și din cea italiană. Există o parodie realizată după modelul de prezentare a unui balet de Petipa, făcută de Les Luthiers. Astăzi, formatul lui Petipa poate părea amuzant în privința anumitor aspecte, însă la sfârșitul secolului XIX era singura viziune acceptată, viziune care s-a repetat pentru șaizeci de ani.
Ierarhia balerinilor din companie
Petipa construiește o ierarhie în compania sa, echivalentă societății ruse de la acea vreme: prima balerină absolută era echivalentul Țarului, prim-balerinii și prim-balerinele reprezentau Curtea, soliștii de balet erau echivalentul Clerului și a puterii militare, iar corpul de balet avea același statut, metaforic, cu poporul și sclavii. În aceste condiții, pe scenă, corpul de balet niciodată nu avea comunicare cu soliștii. Doar solișitii, în cazuri foarte rare, comunicau cu prim-balerinii.
Statutul de prim-balerină
În baletele lui Petipa, apariția prim-balerinei echivala cu apariția Reginei în fața poporului. Intrarea pe scenă presupunea ritmuri regale, iar momentul era cu totul special. Mathilde de Kschessinskaya, prim-balerină pe timpul lui Petipa, amanta Țarului și deținătoarea unui palat, avea atâta putere de influență încât coregraful Școlii Imperiale de Balet făcea coregrafii special pentru ea, iar dacă prim-balerina nu era mulțumită de pași sau nu îi plăceau, coregraful îi schimba. Acest lucru nu va mai exista, odată cu apariția companiei Les Ballets Russes. Elevul lui Petipa, Mikhail Fokine va schimba o tradiție de zeci de ani, iar povestea lui o voi prezenta în următorul articol.
La final, vă las un filmuleț de pe Youtube cu parodia după prezentarea baletelor lui Petipa.
Bibliografie: Historia del ballet y de la danza moderna, Ana Abad Carles, Alianza Editorial, Madrid, 2012.
În luna februarie a acestui an, în Madrid, se deschide expoziția care readuce gloria unor zile minunate de balet, desfășurate acum aproape 100 de ani, și la Teatrul Real. La câteva zeci de minute de mers pe jos de la teatru, se regăsește CaixaForum, centrul unde sunt expuse, până la începutul lui iunie, costume care au creat istorie sau scandaluri, documente oficiale, desene, obiecte de vestimentație ale balerinilor și câteva proiecții care nu sunt deloc de trecut cu vederea, într-o expoziție cu titlul: Les Ballets Russes ale lui Diaghilev (1909-1929) Când arta dansează cu muzica. Însa, această expoziție nu înseamna mai mult decât culori, poate inovație și un pic de curiozitate, în ochii vizitatorilor care nu au o documentare bună despre cei douăzeci de ani de existență a companiei ruse conduse de Diaghilev, Les Ballets Russes. De aceea, CaixaForum organizează, tot în această perioadă, o serie de conferințe susținute de un nume cunoscut în Spania, Londra sau Buenos Aires, care este Ana Abad Carlés. Nume cu rezonanță în aria coregrafiei de clasic sau modern, Ana Abad publică prima ei carte în anul 1995, cu titlul: Istoria baletului și a dansului modern. Tot ea este cea care susține, în aceste zile, conferințele de la CaixaForum. De aceea, m-am gândit să împart cu cititorii mei din România informațiile prețioase pe care le primesc aici. Și sunt sigură de valoarea acestor informații, având în vedere că la noi în țară încă nu a fost tradusă literatura care, din punctul meu de vedere, dezvăluie istoria întregului balet clasic și modern, chiar dacă în acele vremuri Nijinsky nu știa despre el că este primul balerin freelancer și cel care crea balet modern, când încă nu exista noțiunea de balet modern.
Seria de articole pe care o voi posta aici are ca temă principală compania de balet rusă, Les Ballets Russes. Însă, pentru a înțelege de ce această companie a revoluționat baletul clasic și, mai ales, în ce mod, avem nevoie să plasăm subiectul într-un context istoric. La început a fost Marius Petipa. Astfel voi începe prmul episod, parte din prima conferință de la CaixaForum, cu titlul: Patrimoniul cultural și coregrafic lăsat de Les Ballets Russes: tradiție, revoluție și acel je ne sais quoi…
You must be logged in to post a comment.