Marina Minoiu s-a născut în 1990 și a absolvit Liceul de coregrafie, Floria Capsali, din București, în anul 2009. A început colaborarea cu ONB încă din timpul liceului, cu roluri în diverse balete: Frumoasa din pădurea adormită, Don Quijote, Corsarul, Giselle, Spărgătorul de nuci și altele. A urmat work-shopuri la The Royal Ballet Covent Garden, American Ballet Theatre, a participat la festivaluri de dans, gale internaționale, turnee în mai multe țări, a câștigat premii și a fost finalistă la Youth American Gran Prix. Din luna iulie 2012 este solistă la Opera Națională București.
Le Ballet: La ce vârstă ai început să studiezi baletul? Cum ai ajuns să studiezi? Ți-ai dorit să fii balerină de mică?
Marina Minoiu: Totul a început când aveam 8-9 ani. Părinții mei au decis atunci că ar fi bine să studiez un instrument și au hotărât să mă ducă la cursuri de pian. Sinceră să fiu, nu era o adevarată plăcere să cânt la pian, așa că am făcut o pauză. Apoi au decis pentru mine să reiau cursurile, iar sora mea mai mică, Alice, să facă balet. Eu văzusem două spectacole de balet și am rămas fermecată de ceea ce se întâmpla pe scenă. Așa că le-am spus părinților: dacă vreți să fac pian, atunci mă duceți și la balet. Am început cursurile de balet la un studio privat cu doamna Magdalena Rovinescu, prim solistă ONB. Când veneau zilele de balet eram cea mai fericită. Ajunsesem să-mi terorizez colegele de la școală pentru că tot timpul făceam câte ceva de la cursurile de balet. Și fetele au ajuns să mă roage să nu fac nimic de balet. (hahaha) Dupa un an, a urmat o pauză, pentru că studioul la care mergeam s-a închis, apoi am reluat cursurile la Ballet Art, unde am avut-o profesoară pe Iolanda Petrescu, prim balerină la Teatrul de Operetă Ion Dacian. Eram în culmea fericirii, iar Iolanda a fost cea care a convins-o pe mama să mă ducă la Coregrafie. Au fost foarte multe discuții contradictorii pe tema asta, dar într-o zi mama mi-a spus: ”trebuie să mergem să te vadă profesoarele pentru examinare și trebuie să ne gândim serios dacă alegem drumul acesta.” Am ajuns la Coregrafie în ianuarie 2002. Nu pot să spun că de mică am visat sa fiu balerină; aveam alte profesii în cap, de exemplu judecătoare. Pasiunea pentru balet a luat naștere odată cu primele lecții și de atunci crește încontinuu.
Le Ballet: Ce materii legate de balet aveai în programa școlară?
Marina Minoiu: Materiile de specialitate din liceu cuprind: istoria baletului, orele de dans clasic, dans românesc, dans modern, orele de repertoriu, ansamblu și repertoriu individual, duet. Mi-aș fi dorit să avem și materii care se făceau altădată: arta actorului, ore de machiaj de scenă, etc. Dar pe acestea le-am învățat pe parcurs și încă le învăț.
Baletul nu este gimnastică ritmică pe muzica lui Tchaikovsky; baletul este ARTA.
Le Ballet: Care este balerina pe care o admirai în copilărie și care este cea pe care o admiri acum?
Marina Minoiu: La Ballet Art erau foarte multe postere cu balerine. Dintre toate, unul singur mi-a atras atenția, cu o balerină îmbrăcată într-un corp roz, cu o felxibilitate uimitoare. Într-un colț era scris mic de tot, Sylvie Guillem. Acum văd cu alți ochi balerinele. Dacă înainte mă uitam la cât de deschisă este o balerină sau la ce calități fizice are, acum apreciez diferit. Nu pot spune că am o balerină preferată; am câteva repere: tehnică, brațe, linie fizică. Fiecare prim balerină are ceva al ei aparte prin care se diferențiază de restul: Corina Dumitrescu, Alina Cojocaru, Uliana Lopatknia, Marianela Nuñez, Galina Mezetseva. Azi tehnica dansului clasic a avansat teribil de mult. Dar la fel de repede începe să se piardă dansul în sine. Baletul nu este gimnastică ritmică pe muzica lui Tchaikovsky, baletul a fost, este și va rămâne pentru totdeauna ARTA. Asta ne deosebește de gimnaști; la balet dansăm din și cu suflet, nu doar ”executăm”.
Le Ballet: Numește colegi balerini din generație cu tine.
Marina Minoiu: Andrei Dolcos, Bogdan Plopeanu, Miciu Miruna, Vlad Marculescu, Raluca Grivinca.
Le Ballet: În ce an ai fost angajată la ONB și ce statut ai?
Marina Minoiu: Cu ONB am început să colaborez din 2007, din clasa a 10-a de liceu. În septembrie 2009 am intrat colaborator în ansamblu, în 2011 eram solist în ansamblu, iar din vara acestui an sunt solist balet.
Le Ballet: Care a fost primul tău rol pe scena ONB?
Marina Minoiu: Primul meu rol solistic pe scena ONB a fost zâna rea, Carabosse, din Frumoasa din pădurea adormită. Au urmat: Florarese (Don Quijote), Myrtha (Giselle), Mercedes (Don Quijote), Zâna pădurii (Don Quijote), Falling Angels de J.Kylian, Dans spaniol (Spărgătorul de nuci).
La ONB m-am dezvoltat ca dansator, atât fizic cât și psihic.
Le Ballet: Ce te-a determinat să rămâi în țară și să dansezi la ONB?
Marina Minoiu: În ultimul an de liceu am suferit un accident la glezna stângă. Am forțat destul de tare fiind an terminal, pentru a putea fi la nivelul celorlalte fete din clasă. Am avut dureri până și în primul an de teatru. Acesta a fost principalul motiv pentru care nu am plecat imediat după liceu, deși, ca toți cei care termină liceul de coregrafie, și eu îmi doream să plec. Nu regret, încerc să iau întotdeauna partea bună a lucrurilor. În aproape patru ani la ONB m-am dezvoltat ca dansator, atât fizic cât și psihic, am câștigat experiență scenică, am învățat ce înseamnă viața de teatru. În continuare mai am foarte multe de învățat; în meseria asta niciodată nu poți ști totul deodată. Momentan, nu am de gând sa plec. Am început o facultate pe care doresc s-o termin, dar dacă voi avea posibilitatea să plec, o voi face.
Le Ballet: Care sunt condițiile obligatorii într-o companie de balet pentru ca un balerin să poată studia și pregăti rolurile pe care le dansează pe scenă?
Marina Minoiu: Nu le pot numi condiții obligatorii. Cred însă că dansatorilor ar trebui sa li se ofere condiții optime de lucru, omenești, normale. Și mă refer la săli de balet încălzite, ca balerinii să-și poată desfășura repetițiile, să existe aer condiționat, pentru că simți că te sufoci; lucruri ce nu țin de balerini, ci de instituție. Referitor la rolurile pe care și le pregătește fiecare, cred că ar trebui să existe un program extrem de bine structurat, pentru evitarea suprapunerii repetițiilor și să i se acorde fiecărui dansator timpul necesar pentru pregatirea rolurilor. Pentru asta, prezența unui bun maestru de repetiție este un aspect foarte important.
Le Ballet: Ce condiții îți lipsesc la ONB?
Marina Minoiu: Sunt foarte multe și nu vreau să intru în detalii. Din păcate, cultura este la pământ la noi în țară. Lipsurile pe care balerinii le suferă sunt comune multor ramuri ale culturii și artei: salariile foarte mici raportate la efortul depus, sălile mai mult goale la anumite spectacole, iar promovarea artiștilor nu există. Curând vom ajunge să ne facem singuri publicitate; trăim cu speranța unui viitor mai bun.
O dansatoare câștigă într-o seară de club cât balerinii într-o lună. Nu pot accepta titulaturile de balerini pentru dansatorii din emisiuni tv sau cluburi. Balerini sunt cei de pe scena operelor și a teatrelor. Restul sunt doar dansatori. Mă deranjează confundarea titulaturilor și ar trebui să se facă o diferență!
Le Ballet: Sunt destul de mulți balerini care termină studiile preferând să se implice în alte proiecte (dansatori în cluburi, dansatori alături de cântăreți, etc), și nu să se angajeze într-o operă. Care crezi că sunt motivațiile principale pentru această alegere? Și care este motivația ta pentru alegerea de a fi balerină la ONB?
Marina Minoiu: Sunt foarte puțini cei care ajung într-un teatru după terminarea liceului, poate trei sau patru dintr-o generație. Meseria de balerin presupune dăruire completă, muncă de titan de zi cu zi, răbdare cu tine însuți, perseverență, sacrificii, pasiune pentru dans, emoții, bucurie, dezamăgiri, succese, eșecuri, durere, psihic puternic, aplauze. Ca să poți ajunge într-o companie de dans TREBUIE să cunoști semnificația acestor cuvinte, și sunt puțini cei care iubesc din tot sufletul această meserie; pe scenă se vede cel mai bine. Dacă cineva studiază baletul pentru bani, ar trebui să știe că sunt dificil de obținut la noi în țară, din nefericire. Baletul este o artă, nu un mijloc de a strânge bani. Unii absolvenți de coregrafie aleg să danseze în cluburi pentru bani, pentru că o dansatoare câștigă într-o seară de club cât balerinii într-o lună. Fiecare își alege drumul, însă nu pot accepta titulaturile de balerini pentru dansatorii din emisiuni tv sau cluburi. Balerini sunt cei de pe scena operelor și a teatrelor. Restul sunt doar dansatori. Mă deranjează confundarea titulaturilor și ar trebui să se facă o diferență!
Fotografiile folosite în acest articol sunt din arhiva personală a balerinei.
You must be logged in to post a comment.