Tags

,

Sursa foto

Având în vedere că tema lucrării mele de master este Les Ballets Russes, voi adăuga informații pe care le dețin în urma unei documentări ce durează de aproximativ patru luni.

La început a fost Marius Petipa (1818-1910), un nume foarte important în istoria baletului. De origine franceză, Marius Petipa a fost educat în Franța, unde a absorbit toată tradiția romantismului din vremea sa. Fratele lui, Lucien Petipa, a fost primul Albert din baletul Giselle, din anul 1841. El va dansa același rol, însă în Est, pentru că în anii ’40 Marius Petipa va pleca în Rusia. Acolo are norocul de a lucra împreună cu cei mai buni coregrafi francezi, emigranți și ei: Jules Perrot, cel care montează spectacolul Giselle unde Petipa are primul său rol de Albert, și Arthur-Saint Léon. Când acesta din urmă se va întoarce în Franța, Marius Petipa va fi numit maestru de balet, după aproape treizeci de ani de așteptare. În acele vremuri titlul de maestru de balet al Baletului Imperial Rus reprezenta o funcție foarte importantă.

Formatul baletelor lui Petipa

De-a lungul a treizeci de ani, Petipa construiește un tipar de balet total recognoscibil, urmărind principiul că baletul clasic are echivalent în operele artistice ale lui Mozart sau Hayden, ori în Renaștere, în planul artelor vizuale. Operele coregrafice ale lui Petipa erau un canon în școlile de balet. Tiparul pe care Petipa îl folosește în coregrafiile sale are surse de inspirație în  opera franceză. În alte părți ale Europei, un spectacol însemna operă, teatru sau concerte, pe când în Rusia o seară de spectacol era alcătuită doar balet clasic. Școala Imperială îl avea și pe maestrul de balet E. Cechetti, profesorul care aduce influența italiană în educația rusă. În timp ce în Rusia educația se găsea în plină dezvoltare, Paris uitase de această tradiție de a forma balerini naționali. Astfel se explică nașterea unora dintre cele mai importante figuri ale dansului provenite din școlile ruse.

Baletele lui Petipa aveau un format în care exista o parte de dans și alta în care acțiunea baletului era narată, cu dansuri de caracter pe alocuri. Acțiunea baletului era narată prin intermediul limbajului gesturilor, metodă preluată din școala franceză și din cea italiană. Există o parodie realizată după modelul de prezentare a unui balet de Petipa, făcută de Les Luthiers. Astăzi, formatul lui Petipa poate părea amuzant în privința anumitor aspecte, însă la sfârșitul secolului XIX era singura viziune acceptată, viziune care s-a repetat pentru șaizeci de ani.

Ierarhia balerinilor din companie

Petipa construiește o ierarhie în compania sa, echivalentă societății ruse de la acea vreme: prima balerină absolută era echivalentul Țarului, prim-balerinii și prim-balerinele reprezentau Curtea, soliștii de balet erau echivalentul Clerului și a puterii militare, iar corpul de balet avea același statut, metaforic, cu poporul și sclavii. În aceste condiții, pe scenă, corpul de balet niciodată nu avea comunicare cu soliștii. Doar solișitii, în cazuri foarte rare, comunicau cu prim-balerinii.

Statutul de prim-balerină

În baletele lui Petipa, apariția prim-balerinei echivala cu apariția Reginei în fața poporului. Intrarea pe scenă presupunea ritmuri regale, iar momentul era cu totul special. Mathilde de Kschessinskaya, prim-balerină pe timpul lui Petipa, amanta Țarului și deținătoarea unui palat, avea atâta putere de influență încât coregraful Școlii Imperiale de Balet făcea coregrafii special pentru ea, iar dacă prim-balerina nu era mulțumită de pași sau nu îi plăceau, coregraful îi schimba. Acest lucru nu va mai exista, odată cu apariția companiei Les Ballets Russes. Elevul lui Petipa, Mikhail Fokine va schimba o tradiție de zeci de ani, iar povestea lui o voi prezenta în următorul articol.

La final, vă las un filmuleț de pe Youtube cu parodia după prezentarea baletelor lui Petipa.

Bibliografie: Historia del ballet y de la danza moderna, Ana Abad Carles, Alianza Editorial, Madrid, 2012.

Advertisements